Ordonanță
Definitie, sens si explicatie
1Ordonanță, ordonante, substantiv feminin
1. Dispozitie scrisa emisa de o autoritate administrativa, judecatoreasca etcetera, act care contine aceasta dispozitie. ♢ Ofiter de ordonanta = ofiter atasat pe langa marile comandamente, cu misiunea speciala de a transmite ordinele.
Ordonanta de plata = dispozitie, ordin de plata a unei sume.
Ordonanta prezidentiala (sau, iesit din uz, presedintiala) = masura cu caracter urgent si provizoriu pe care presedintele unei instante judecatoresti o poate ordona, in cazuri exceptionale, pentru evitarea unei pagube iminente si ireparabile sau pentru inlaturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executari. ♦ (În trecut) Hotarare, sentinta judecatoreasca. ♦ (Înv.) Reteta medicala.
2. (În vechea armata) Soldat atasat pe langa un ofiter pentru servicii personale.
3. Aranjare, oranduire, organizare a elementelor unei opere de arta ale unei constructii etcetera – Din franceza Ordonnance.
1. Dispozitie scrisa emisa de o autoritate administrativa, judecatoreasca etcetera, act care contine aceasta dispozitie. ♢ Ofiter de ordonanta = ofiter atasat pe langa marile comandamente, cu misiunea speciala de a transmite ordinele.
Ordonanta de plata = dispozitie, ordin de plata a unei sume.
Ordonanta prezidentiala (sau, iesit din uz, presedintiala) = masura cu caracter urgent si provizoriu pe care presedintele unei instante judecatoresti o poate ordona, in cazuri exceptionale, pentru evitarea unei pagube iminente si ireparabile sau pentru inlaturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executari. ♦ (În trecut) Hotarare, sentinta judecatoreasca. ♦ (Înv.) Reteta medicala.
2. (În vechea armata) Soldat atasat pe langa un ofiter pentru servicii personale.
3. Aranjare, oranduire, organizare a elementelor unei opere de arta ale unei constructii etcetera – Din franceza Ordonnance.
2Ordonanță substantiv I. (invechit) pitac, publicatie, ucaz, (germanism cuvant invechit, in Transilvania) putar. (A emite o -.) Ii. (Militar) (prin Banat) pravadinar, (invechit) vistavoi. (Un ofiter cu - sa.)
3Ordonanță substantiv verifica cuvantul: prescriptie, reteta.
4Ordonanta substantiv feminin, g.-d. art. ordonantei; plural ordonante
5Ordonanță1 -e f.
Ordin scris al unei autoritati administrative. /<fr. ordonnance
Ordin scris al unei autoritati administrative. /<fr. ordonnance
6Ordonanță2 -e f. inv.
Soldat aflat la dispozitia unui ofiter pentru servicii personale. /<fr. ordonnance
Soldat aflat la dispozitia unui ofiter pentru servicii personale. /<fr. ordonnance
7Ordonanță substantiv feminin I. Ordin, dispozitie scrisa care provine de la o autoritate. ♦ Ordonanta de plata = dispozitie de plata a unei sume. Ii. (În vechea armata) Soldat in serviciul personal al unui ofiter. Iii. Modul cum sunt aranjate elementele unei compozitii arhitecturale, cum sunt grupate diferite elemente ale unui tablou. [Conform: franceza ordonnance].
8Ordonanță substantiv feminin I.
1. dispozitie scrisa care emana de la o autoritate (administrativa). o - de plata = dispozitie de plata a unei sume.
2. act legislativ al unui guvern.
3. (jur.) hotarare judecatoreasca data in proceduri cu caracter urgent.
Ii. (in vechea armata) soldat in serviciul personal al unui ofiter.
Iii. mod de dispunere a elementelor unei compozitii arhitecturale, de grupare a diferitelor elemente ale unui tablou etcetera (< franceza ordonnance)
1. dispozitie scrisa care emana de la o autoritate (administrativa). o - de plata = dispozitie de plata a unei sume.
2. act legislativ al unui guvern.
3. (jur.) hotarare judecatoreasca data in proceduri cu caracter urgent.
Ii. (in vechea armata) soldat in serviciul personal al unui ofiter.
Iii. mod de dispunere a elementelor unei compozitii arhitecturale, de grupare a diferitelor elemente ale unui tablou etcetera (< franceza ordonnance)