Definitie Organ - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Organ1, organe, substantiv neutru
1. Parte din corpul unei fiinte vii, care indeplineste una sau mai multe functii vitale sau utile vietii. ♦ Gura; p.ext. voce, glas.
2. Parte componenta a unui mecanism, a unei masini, formata din una sau din mai multe piese, avand o anumita functie.
3. Figurativ Mijloc, instrument de actiune, de comunicare etcetera; p.ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinari care indica felul sau apartenenta) Ziar, revista.
4. Grup de persoane care indeplineste o functie politica, sociala, administrativa etcetera; institutie politica, sociala, administrativa etcetera reprezentata de aceste persoane. – Din limba neogreaca: Organon, limba italiana Organo, limba latina Organum, franceza Organe, limba germana Organ, limba rusa Organ.

Varianta definitie 2: Organ2, organe, substantiv neutru (Înv.)
1. Harpa, lira.
2. Orga. – Din limba slava (veche) Or(ŭ)ganŭ, limba neogreaca: Organon, lat.Organum, limba italiana Organo.

Varianta definitie 3: Organ substantiv verifica cuvantul: lira, orga.

Varianta definitie 4: Organ substantiv
1. organism. (- constituit de stat.)
2. verifica cuvantul: autoritate.
3. verifica cuvantul: publicatie.
4. (ANAT.) organ genital = sex; organ rudimentar = rudiment.

Varianta definitie 5: Organ (parte a corpului omenesc, a unui mecanism, institutie, harpa) substantiv neutru, plural organe

Varianta definitie 6: Organ1 -e n. 1) Parte a unui organism animal sau vegetal care indeplineste anumite functii. 2) Piesa sau ansamblu de piese dintr-un sistem tehnic. 3) Publicatie periodica (ziar, revista). -ul Uniunii Scriitorilor. 4) mai ales la plural Institutie cu functii speciale intr-un domeniu anumit al vietii sociale. /<ngr. organon, limba italiana organo, limba latina organum, limba franceza: organe

Varianta definitie 7: Organ2 -e n. cuvant invechit 1) verifica cuvantul: OrgĂ. 2) In-strument muzical constand dintr-o rama triunghiulara, pe care sunt intinse coarde verticale, inegale ca lungime, care produc sunete, cand sunt ciupite cu degetele; harpa. /<sl. oruganu, limba neogreaca: organon, limba latina organum

Varianta definitie 8: Organ substantiv neutru
1. Parte a corpului, a unui organism care indeplineste una sau mai multe functii vitale sau utile vietii.
2. Piesa componenta a unei masini sau a unui mecanism.
3. (Figurat) Instrument, mijloc de actiune, de comunicare; (prin extensiune) publicatie, ziar.
4. Grup de persoane numite sau alese in conducerea unei organizatii politice sau administrative. [Conform: limba latina organum, franceza organe, limba germana Organ, limba rusa organ].

Varianta definitie 9: Organ1 substantiv neutru
1. parte a unui organism animal sau vegetal care indeplineste functii vitale sau utile vietii.
2. piesa componenta a unei masini, a unui mecanism.
3. (figurativ) mijloc de actiune, de comunicare etcetera; (prin extensiune) publicatie, ziar.
4. grup de persoane numite, ori alese in conducerea unei organizatii politice sau administrative. o - de stat = forma de organizare legala cu anumite puteri in exercitarea functiilor statului; - reprezentativ = organ de stat ales prin vot. (< limba latina organum, limba greaca (veche) organon, franceza organe, limba germana Organ, limba rusa organ)

Varianta definitie 10: Organ2(o)- element „organ, organism”. (< franceza organ/o/-, conform lat. organum, limba greaca (veche) organon)

Varianta definitie 11: Organ (organe), substantiv neutru –
1. Madular, parte a corpului. –
2. Orga. –
3. Harfa, lauta. – Mr. organ.
Mgr. ὄργανός, partial prin intermediul limba slava (veche) oruganu (Murnu 40).
Secolul XVI, cuvant invechit cu ultimul sens, in cel de al doilea substituit in general de orga, substantiv feminin, din franceza orgue. – Derivat organic, adjectiv , din franceza organique; organism, substantiv neutru, din franceza organisme; organist, substantiv masculin, din franceza organiste; organiza (var. cuvant invechit organisi), verb din franceza organiser si anterior din limba neogreaca: ỏργανίζω (Galdi 216); organizator (var. cuvant invechit organisitor), adjectiv ; organizati(un)e, substantiv feminin, din franceza organisation; neorganizat, adjectiv (dezorganizat, fara organizare); dezorganiza, verb, din franceza desorganiser; reorganiza, verb (a organiza din nou), din franceza reorganiser; anorganic (var. neorganic), adjectiv , din franceza anorganique.