Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Organ

1 * Cuvantul cu diacritice: orgán
Cuvantul fara diacritice: organ

Definitie: ORGAN¹, organe, substantiv neutru1. Parte din corpul unei ființe vii, care îndeplinește una sau mai multe funcții vitale sau utile vieții. ♦ Gură; p.ext. voce, glas. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unei mașini, formată din una sau din mai multe piese, având o anumită funcție. 3. Figurativ Mijloc, instrument de acțiune, de comunicare etcetera; p.ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinări care indică felul sau apartenența) Ziar, revistă. 4. Grup de persoane care îndeplinește o funcție politică, socială, administrativă etcetera; instituție politică, socială, administrativă etcetera reprezentată de aceste persoane. – Din limba neogreaca: organon, limba italiana organo, limba latina organum, franceza organe, limba germana Organ, limba rusa organ.

2 * Cuvantul cu diacritice: orgán
Cuvantul fara diacritice: organ

Definitie: ORGAN², organe, substantiv neutru (Înv.) 1. Harpă, liră. 2. Orgă. – Din limba slava (veche) or(ŭ)ganŭ, limba neogreaca: organon, lat.organum, limba italiana organo.

3 * Cuvantul cu diacritice: orgán
Cuvantul fara diacritice: organ

Definitie: ORGAN substantiv verifica cuvantul: liră, orgă.

4 * Cuvantul cu diacritice: orgán
Cuvantul fara diacritice: organ

Definitie: ORGAN substantiv 1. organism. (- constituit de stat.) 2. verifica cuvantul: autoritate. 3. verifica cuvantul: publicație. 4. (ANAT.) organ genital = sex; organ rudimentar = rudiment.

5 * Cuvantul cu diacritice: orgán
Cuvantul fara diacritice: organ

Definitie: organ (parte a corpului omenesc, a unui mecanism, instituție, harpă) substantiv neutru, plural organe

6 * Cuvantul cu diacritice: orgán -e
Cuvantul fara diacritice: organ

Definitie: ORGAN¹ -e n. 1) Parte a unui organism animal sau vegetal care îndeplinește anumite funcții. 2) Piesă sau ansamblu de piese dintr-un sistem tehnic. 3) Publicație periodică (ziar, revistă). -ul Uniunii Scriitorilor. 4) mai ales la plural Instituție cu funcții speciale într-un domeniu anumit al vieții sociale. limba neogreaca: organon, limba italiana organo, limba latina organum, limba franceza: organe

7 * Cuvantul cu diacritice: orgán -e
Cuvantul fara diacritice: organ

Definitie: ORGAN² -e n. cuvant invechit 1) verifica cuvantul: ORGĂ. 2) In-strument muzical constând dintr-o ramă triunghiulară, pe care sunt întinse coarde verticale, inegale ca lungime, care produc sunete, când sunt ciupite cu degetele; harpă. limba slava (veche) oruganu, limba neogreaca: organon, limba latina organum

8 * Cuvantul cu diacritice: orgán
Cuvantul fara diacritice: organ

Definitie: ORGAN substantiv neutru 1. Parte a corpului, a unui organism care îndeplinește una sau mai multe funcții vitale sau utile vieții. 2. Piesă componentă a unei mașini sau a unui mecanism. 3. (Figurat) Instrument, mijloc de acțiune, de comunicare; (prin extensiune) publicație, ziar. 4. Grup de persoane numite sau alese în conducerea unei organizații politice sau administrative. [Conform: limba latina organum, franceza organe, limba germana Organ, limba rusa organ].

9 * Cuvantul cu diacritice: orgán
Cuvantul fara diacritice: organ

Definitie: ORGAN¹ substantiv neutru 1. parte a unui organism animal sau vegetal care îndeplinește funcții vitale sau utile vieții. 2. piesă componentă a unei mașini, a unui mecanism. 3. (figurativ) mijloc de acțiune, de comunicare etcetera; (prin extensiune) publicație, ziar. 4. grup de persoane numite, ori alese în conducerea unei organizații politice sau administrative. o - de stat = formă de organizare legală cu anumite puteri în exercitarea funcțiilor statului; - reprezentativ = organ de stat ales prin vot. (< limba latina organum, limba greaca (veche) organon, franceza organe, limba germana Organ, limba rusa organ)

10 * Cuvantul cu diacritice: organo-
Cuvantul fara diacritice: organ

Definitie: ORGAN²(O)- element „organ, organism”. (< franceza organ/o/-, conform lat. organum, limba greaca (veche) organon)

11 * Cuvantul cu diacritice: orgán orgáne
Cuvantul fara diacritice: organ

Definitie: organ (organe), substantiv neutru – 1. Mădular, parte a corpului. – 2. Orgă. – 3. Harfă, lăută. – Mr. organ. Mgr. ὄργανός, parțial prin intermediul limba slava (veche) oruganu (Murnu 40). Secolul XVI, cuvant invechit cu ultimul sens, în cel de al doilea substituit în general de orgă, substantiv feminin, din franceza orgue. – Derivat organic, adjectiv , din franceza organique; organism, substantiv neutru, din franceza organisme; organist, substantiv masculin, din franceza organiste; organiza (var. cuvant invechit organisi), verb din franceza organiser și anterior din limba neogreaca: ỏργανίζω (Galdi 216); organizator (var. cuvant invechit organisitor), adjectiv ; organizați(un)e, substantiv feminin, din franceza organisation; neorganizat, adjectiv (dezorganizat, fără organizare); dezorganiza, verb, din franceza desorganiser; reorganiza, verb (a organiza din nou), din franceza reorganiser; anorganic (var. neorganic), adjectiv , din franceza anorganique.