Varianta definitie 1: Organic, -Ă, organici, -ce, adjectiv
1. Care tine de structura, de esenta, de functiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii.
2. Care are structura unui organism1, constituind un intreg diferentiat si in acelasi timp unitar; organizat, unitar, inseparabil. ♦ Care rezulta din organizarea, din constructia insasi a unui lucru; esential, launtric, intrinsec. ♦ Fundamental. ♦ (Și adverb ; despre relatii, legaturi) Analog legaturii care uneste partile unui organism1; indisolubil.
3. (Despre substante, materii, etcetera) Care este alcatuit din carbon si hidrogen, uneori si din alte elemente chimice (oxigen, azot, etcetera). ♢ Chimie organica = ramura a chimiei care studiaza hidrocarburile si derivatii acestora. – Din limba latina Organicus, franceza Organique
Varianta definitie 4: Organic adjectiv m., plural organici; f. singular organica, plural organice
Varianta definitie 5: Organic -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de un organ sau de un organism viu; propriu unui organ sau unui organism viu. Dereglare -ca. 2) Care tine de organizarea interna a unor ansambluri; care prezinta un intreg; unitar. Lege -ca.
Unitate -ca. 3) Care rezulta din structura interna a unui lucru; esential; intrinsec. 4) (despre relatii, legaturi) Care este asemanator relatiilor interne dintre partile componente ale unui organism; care este analog legaturii dintre partile unui organism; indisolubil. Legatura -ca. 5) (despre substante, materii etcetera) Care a rezultat din descompunerea organismelor vegetale si animale. ♢ Chimie -ca compartiment al chimiei care studiaza hidrocarburile si derivatele lor. /<lat. organicus, limba franceza: organique
Varianta definitie 6: Organic, -Ă adjectiv
1. Care tine de structura, de esenta, de functiile unui organ sau ale unui organism. ♦ Unitar, inseparabil. ♦ (Figurat) Care se refera la constitutia, la structura unei lucrari, a unui tratat etcetera
2. Care intra in compozitia chimica a organismului vietuitoarelor. ♦ Chimie organica = parte a chimiei care studiaza compusii carbonului cu hidrogenul si derivatii acestora. [Conform: franceza organique, limba latina organicus].
Varianta definitie 7: Organic, -Ă adjectiv
1. care tine de structura, esenta, functiile unui organ(ism); referitor la organe si organisme. ♢ unitar, inseparabil. ♢ (figurativ) care se refera la structura unei lucrari, a unui tratat.
2. care intra in compozitia chimica a organismului vietuitoarelor. o chimie -a = parte a chimiei care studiaza compusii carbonului cu hidrogenul si derivatii acestora. (< franceza organique, limba latina organicus)
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 7 litere. Cuvantul incepe cu litera "o" si se termina cu litera "c"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
