Ornament
Definitie, sens si explicatie
1Ornamént, ornamente, substantiv neutru
1. Detaliu sau obiect adaugat la un ansamblu pentru a-l infrumuseta; accesoriu, element decorativ folosit in artele plastice, in arhitectura, in tipografie pentru a intregi o compozitie si a-i reliefa semnificatia. ♢ Locutiune adjectiv De ornament = decorativ, ornamental. ♦ (Rar) Distinctie, insemn, decoratie.
2. Nota sau grup de note muzicale care se adauga la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i impodobi linia melodica; semnul muzical corespunzator. – Din franceza Ornement, limba italiana Ornamento, limba latina Ornamentum.
1. Detaliu sau obiect adaugat la un ansamblu pentru a-l infrumuseta; accesoriu, element decorativ folosit in artele plastice, in arhitectura, in tipografie pentru a intregi o compozitie si a-i reliefa semnificatia. ♢ Locutiune adjectiv De ornament = decorativ, ornamental. ♦ (Rar) Distinctie, insemn, decoratie.
2. Nota sau grup de note muzicale care se adauga la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i impodobi linia melodica; semnul muzical corespunzator. – Din franceza Ornement, limba italiana Ornamento, limba latina Ornamentum.
2Ornamént substantiv
1. verifica cuvantul: podoaba.
2. verifica cuvantul: infloritura.
1. verifica cuvantul: podoaba.
2. verifica cuvantul: infloritura.
3Ornament substantiv neutru, plural ornamente
4Ornamént -e n. 1) Element care orneaza ceva; element decorativ; infloritura. 2) muz.
Nota sau grup de note care servesc la ornarea unei melodii fara a-i modifica linia melodica. /<fr. ornement, limba italiana ornamento, limba latina ornamentum
Nota sau grup de note care servesc la ornarea unei melodii fara a-i modifica linia melodica. /<fr. ornement, limba italiana ornamento, limba latina ornamentum
5Ornamént substantiv neutru
1. Element decorativ format din motive sculptate, pictate etcetera si aplicate pe obiecte, pe tiparituri, pe manuscrise, pe monumente etcetera; podoaba. ♢ De ornament = ornamental.
2. Figura de stil folosita pentru a infrumuseta o fraza, o cuvantare. ♦ (Muzica) Semn, nota sau grup de note care mareste efectul unei note principale. [Plural -te, -turi. / < limba latina ornamentum, conform franceza ornement, limba italiana ornamento].
1. Element decorativ format din motive sculptate, pictate etcetera si aplicate pe obiecte, pe tiparituri, pe manuscrise, pe monumente etcetera; podoaba. ♢ De ornament = ornamental.
2. Figura de stil folosita pentru a infrumuseta o fraza, o cuvantare. ♦ (Muzica) Semn, nota sau grup de note care mareste efectul unei note principale. [Plural -te, -turi. / < limba latina ornamentum, conform franceza ornement, limba italiana ornamento].
6Ornamént substantiv neutru
1. element decorativ din motive sculptate, pictate etcetera si aplicate pe obiecte, pe tiparituri, manuscrise, monumente etcetera
2. figura de stil folosita pentru a infrumuseta o fraza, o cuvantare.
3. (muz.) nota sau grup de note care „infrumuseteaza”, cu inflorituri de scurta durata, linia melodica. (< franceza ornement, limba italiana ornamento, limba latina ornamentum)
1. element decorativ din motive sculptate, pictate etcetera si aplicate pe obiecte, pe tiparituri, manuscrise, monumente etcetera
2. figura de stil folosita pentru a infrumuseta o fraza, o cuvantare.
3. (muz.) nota sau grup de note care „infrumuseteaza”, cu inflorituri de scurta durata, linia melodica. (< franceza ornement, limba italiana ornamento, limba latina ornamentum)