Orologiu
Definitie, sens si explicatie
1Orologiu, orologii, substantiv neutru Ceas cu dimensiuni mari, fixat pe fatada unei cladiri sau pe un perete interior, pe o coloana etcetera si de obicei prevazut cu un mecanism sonor care anunta principalele unitati de timp. – Din limba latina Horologium, limba italiana Orologio.
2Orologiu substantiv (invechit) orologhion, (invechit, in Mold.) ornic. (Un - pe fatada primariei.)
3Orologiu substantiv neutru [-giu pronume -giu], art. orologiul; plural orologii, art. orologiile (silabe -gi-i-)
4Orologiu -i m.
Ceas de dimensiuni mari, fixat in locuri publice (pe fatada unei cladiri sau pe un turn) ori pe un perete interior si prevazut, de regula, cu un mecanism sonor, care anunta principalele unitati de timp. [Silabe -giu] /<lat. horologium, limba italiana orologio
Ceas de dimensiuni mari, fixat in locuri publice (pe fatada unei cladiri sau pe un turn) ori pe un perete interior si prevazut, de regula, cu un mecanism sonor, care anunta principalele unitati de timp. [Silabe -giu] /<lat. horologium, limba italiana orologio
5Orologiu substantiv neutru Ceas de dimensiuni mari asezat de obicei pe o cladire mare. ♦ (Liv.) Ceas. [Pronume -giu. / < franceza horloge, limba italiana orologio, conform limba greaca (veche) hora – ora, lego – spun].
6Orologiu substantiv neutru ceas de dimensiuni mari pe fatada unei cladiri, pe un perete etcetera (< limba latina horologium limba italiana orologio)
7Orologiu (orologii), substantiv neutru – Ceas mare.
Limba Latina horologium (secolul Xix).
E dublet al lui orologhiu (mr. orologhe), substantiv neutru (breviar), din mgr. ὠρολόγιον (Galdi 216).
Limba Latina horologium (secolul Xix).
E dublet al lui orologhiu (mr. orologhe), substantiv neutru (breviar), din mgr. ὠρολόγιον (Galdi 216).