1
Osândire, osândiri, substantiv feminin (Popular) Acțiunea de a osândi și rezultatul ei; condamnare.
(Învechit) Necaz, suferință.
Locuțiune adjectiv În osândire = asuprit, urgisit; chinuit. – Vezi Osândi.
(Învechit) Necaz, suferință.
Locuțiune adjectiv În osândire = asuprit, urgisit; chinuit. – Vezi Osândi.
DEX – dicționarul explicativ
2
Osândire substantiv feminin, genitiv-dativ articulat osândirii; plural osândiri
DOOM – dicționarul ortografic