Respingere
Definitie, sens si explicatie
1Respingere, respingeri, substantiv feminin
1. Faptul de a respinge.
2. (Fiz.) Exercitare a unei forte dirijate dinspre corpul care o exercita spre corpul asupra caruia se exercita; repulsie (2). – Verifica cuvantul: Respinge.
1. Faptul de a respinge.
2. (Fiz.) Exercitare a unei forte dirijate dinspre corpul care o exercita spre corpul asupra caruia se exercita; repulsie (2). – Verifica cuvantul: Respinge.
2Respingere antonim: acceptare, aprobare, atragere
3Respingere substantiv
1. verifica cuvantul: refuzare. (- unei propuneri.)
2. verifica cuvantul: refuz.
3. verifica cuvantul: recuzare.
4. verifica cuvantul: repudiere.
5. verifica cuvantul: dez-aprobare.
6. (cuvant ce tine de fizica) repulsie. (- de natura magnetica.)
1. verifica cuvantul: refuzare. (- unei propuneri.)
2. verifica cuvantul: refuz.
3. verifica cuvantul: recuzare.
4. verifica cuvantul: repudiere.
5. verifica cuvantul: dez-aprobare.
6. (cuvant ce tine de fizica) repulsie. (- de natura magnetica.)
4Respingere substantiv feminin, g.-d. art. respingerii; plural respingeri
5Respingere -i f. verifica cuvantul: A respinge. ♢ Forta de - forta pe care o exercita un corp asupra altuia, respingandu-l. /v. a respinge
6Respingere substantiv feminin
1. Faptul de a respinge; refuz.
2. (Fiz.) Exercitare a unei forte dirijate dinspre corpul care o exercita spre corpul asupra caruia se exercita. [< Respinge].
1. Faptul de a respinge; refuz.
2. (Fiz.) Exercitare a unei forte dirijate dinspre corpul care o exercita spre corpul asupra caruia se exercita. [< Respinge].
7Respingere substantiv feminin
1. faptul de a respinge.
2. (fiz.) exercitare a unei forte dirijate dinspre corpul care o exercita spre corpul asupra caruia se exercita; repulsie (3). (< respinge)
1. faptul de a respinge.
2. (fiz.) exercitare a unei forte dirijate dinspre corpul care o exercita spre corpul asupra caruia se exercita; repulsie (3). (< respinge)