Condamnare
Definitie, sens si explicatie
1Condamnare, condamnari, substantiv feminin Faptul de a condamna.
1. Obligatie impusa unei persoane, prin judecata, de a da, de a face sau de a nu face ceva. ♦ Aplicare, prin judecata, a unei sanctiuni penale; osanda la care este supus cineva.
2. Dezaprobare severa; blam. – Verifica cuvantul: Condamna.
1. Obligatie impusa unei persoane, prin judecata, de a da, de a face sau de a nu face ceva. ♦ Aplicare, prin judecata, a unei sanctiuni penale; osanda la care este supus cineva.
2. Dezaprobare severa; blam. – Verifica cuvantul: Condamna.
2Condamnare antonim: gratiere
3Condamnare substantiv
1. (Jur.) osandire, pedepsire, (invechit) certare, oblicire. (- cuiva la inchisoare.)
2. (Jur.) osanda, pedeapsa, (livresc) penitenta, (invechit si reg.) lege, straf, (regional) pedepsie, (invechit) certare, judecata, pilduire. (si-a ispasit intreaga -.)
3. verifica cuvantul: dezaprobare.
1. (Jur.) osandire, pedepsire, (invechit) certare, oblicire. (- cuiva la inchisoare.)
2. (Jur.) osanda, pedeapsa, (livresc) penitenta, (invechit si reg.) lege, straf, (regional) pedepsie, (invechit) certare, judecata, pilduire. (si-a ispasit intreaga -.)
3. verifica cuvantul: dezaprobare.
4Condamnare substantiv feminin
1. actiune de a condamna.
2. aplicare a unei sanctiuni penale; osanda. (< condamna)
1. actiune de a condamna.
2. aplicare a unei sanctiuni penale; osanda. (< condamna)
5Condamnare substantiv feminin, g.-d. art. condamnarii; plural condamnari
6Condamnare -ari f. 1) v. A condamna. 2) Pedeapsa aplicata unei persoane prin hotarare judecatoreasca; osanda. /v. a condamna
7Condamnare substantiv feminin
1. Actiunea de a condamna si rezultatul ei; sentinta de pedepsire.
2. Pedeapsa, osanda. [< Condamna].
1. Actiunea de a condamna si rezultatul ei; sentinta de pedepsire.
2. Pedeapsa, osanda. [< Condamna].