1
Osebi, osebesc, verb IV.
1. Tranzitiv și reflexiv (Învechit și popular) A (se) diferenția, a (se) deosebi.
2. Tranzitiv și reflexiv (Învechit și popular) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide.
3. Tranzitiv (Învechit) A lăsa deoparte, a excepta. – Din slavă Osebiti.
1. Tranzitiv și reflexiv (Învechit și popular) A (se) diferenția, a (se) deosebi.
2. Tranzitiv și reflexiv (Învechit și popular) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide.
3. Tranzitiv (Învechit) A lăsa deoparte, a excepta. – Din slavă Osebiti.
DEX – dicționarul explicativ
2
Osebi adverb – În locuțiunea în deosebi: în mod special, mai ales.
Slavă osobi „aparte” (Miklosich, Slaw.
Elem., 34; Cihac, II, 231). – Derivat osebi (variantă usebi), verb (a separa, a despărți), din slavă osebiti se „a trăi singur, retras”; deosebi, verb (a separa, a distinge; reflexiv, a fi diferit, a se distinge); (de)osebit, adverb (învechit, aparte, afară de).
Slavă osobi „aparte” (Miklosich, Slaw.
Elem., 34; Cihac, II, 231). – Derivat osebi (variantă usebi), verb (a separa, a despărți), din slavă osebiti se „a trăi singur, retras”; deosebi, verb (a separa, a distinge; reflexiv, a fi diferit, a se distinge); (de)osebit, adverb (învechit, aparte, afară de).
DER – dicționarul etimologic
3
Osebi verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural osebesc, imperfect 3 singular osebea; conjuncție prezent 3 singular și plural osebească
DOOM – dicționarul ortografic