Osebi
Definitie, sens si explicatie
1Osebi, osebesc, verb Iv.
1. Tranzitiv si reflexiv (Înv. si popular) A (se) diferentia, a (se) deosebi.
2. Tranzitiv si reflexiv (Înv. si popular) A (se) desparti; a (se) separa; a (se) divide.
3. Tranzitiv (Înv.) A lasa deoparte, a excepta. – Din limba slava (veche) Osebiti.
1. Tranzitiv si reflexiv (Înv. si popular) A (se) diferentia, a (se) deosebi.
2. Tranzitiv si reflexiv (Înv. si popular) A (se) desparti; a (se) separa; a (se) divide.
3. Tranzitiv (Înv.) A lasa deoparte, a excepta. – Din limba slava (veche) Osebiti.
2Osébi adverb verifica cuvantul: deoparte, izolat, retras, separat.
3Osebi verb verifica cuvantul: deosebi, deslusi, desparti, diferentia, discerne, discrimina, distinge, izola, separa.
4Osebi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural osebesc, imperfect 3 singular osebea; conjunctie: prezent 3 singular si plural osebeasca
5Osebi adverb – În locutiunea in deosebi: in mod special, mai ales.
Sl. osobi „aparte” (Miklosich, Slaw.
Elem., 34; Cihac, Ii, 231). – Derivat osebi (var. usebi), verb (a separa, a desparti), din limba slava (veche) osebiti se „a trai singur, retras”; deosebi, verb (a separa, a distinge; reflexiv, a fi diferit, a se distinge); (de)osebit, adverb (invechit, aparte, afara de).
Sl. osobi „aparte” (Miklosich, Slaw.
Elem., 34; Cihac, Ii, 231). – Derivat osebi (var. usebi), verb (a separa, a desparti), din limba slava (veche) osebiti se „a trai singur, retras”; deosebi, verb (a separa, a distinge; reflexiv, a fi diferit, a se distinge); (de)osebit, adverb (invechit, aparte, afara de).