Deosebi
Definitie, sens si explicatie
1Deosebi, deosebesc, verb Iv.
1. Reflexiv A se diferentia (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel. ♦ Tranzitiv A da unei fiinte sau unui lucru o nota aparte, specifica, a face sa se deosebeasca de altii.
2. Reflexiv A se ridica deasupra (celorlalti); a se distinge, a se remarca, a se evidentia.
3. Tranzitiv A recunoaste un lucru sau o fiinta dintre altele asemenea; a deslusi, a discerne, a distinge. [Pronuntat: de-o-] – De4 + osebi.
1. Reflexiv A se diferentia (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel. ♦ Tranzitiv A da unei fiinte sau unui lucru o nota aparte, specifica, a face sa se deosebeasca de altii.
2. Reflexiv A se ridica deasupra (celorlalti); a se distinge, a se remarca, a se evidentia.
3. Tranzitiv A recunoaste un lucru sau o fiinta dintre altele asemenea; a deslusi, a discerne, a distinge. [Pronuntat: de-o-] – De4 + osebi.
2A (se) deosebi antonim: a semana
3Deosebi verb verifica cuvantul: desparti, izola, separa.
4Deosebi verb
1. a deslusi, a diferentia, a discerne, a discrimina, a distinge, (invechit si popular) a osebi, (Ban., Transilvania si Maram.) a deschilini, (figurativ) a cerne. (Poate - cu usurinta binele de rau.)
2. verifica cuvantul: diferi.
3. verifica cuvantul: remarca.
1. a deslusi, a diferentia, a discerne, a discrimina, a distinge, (invechit si popular) a osebi, (Ban., Transilvania si Maram.) a deschilini, (figurativ) a cerne. (Poate - cu usurinta binele de rau.)
2. verifica cuvantul: diferi.
3. verifica cuvantul: remarca.
5Deosébi adverb verifica cuvantul: aparte, deosebit, separat.
6Deosebi verb (silabe de-o-), indicativ prezent 1 singular si 3 plural deosebesc, imperfect 3 singular deosebea; conjunctie: prezent 3 singular si plural deosebeasca
7A se deosebi ma -esc intranzitiv 1) A fi diferit (de cineva sau de ceva). 2) A se impune prin trasaturi distincte; a se diferentia; a diferi; a se reliefa. [Silabe De-o-] /de + limba slava (veche) osebiti
8A deosebi -esc tranzitiv 1) (fiinte, lucruri) A identifica dupa anumite semne caracteristice (de altele de acelasi fel); a distinge; a discerne; a deslusi; a desprinde. 2) A face sa se deosebeasca. /de + limba slava (veche) osebiti
9Deosebi, deosebesc, verb Iv. - [Varianta: (regional) Deosibi verb Iv] – Din [In]deosebi.