Ostracism
Definitie, sens si explicatie
1Ostracism substantiv neutru
1. Forma de judecata a adunarii poporului, in vechea Atena, prin care un cetatean, considerat primejdios pentru libertatea si securitatea regimului, era exilat temporar.
2. Persecutie, ostracizare. – Din franceza Ostracisme.
1. Forma de judecata a adunarii poporului, in vechea Atena, prin care un cetatean, considerat primejdios pentru libertatea si securitatea regimului, era exilat temporar.
2. Persecutie, ostracizare. – Din franceza Ostracisme.
2Ostracism substantiv neutru
3Ostracism n. 1) (in Grecia antica) Judecata a poporului, prin care un cetatean, considerat ca fiind periculos pentru stat, era exilat pentru zece ani. 2) Decizie de excludere sau de indepartare de la putere a unei persoane sau a unei grupari politice. /<fr. ostracisme
4Ostracism substantiv neutru (În Grecia antica) Alungare, indepartare temporara a unui cetatean din viata publica, pe care o hotara poporul prin vot scris pe o scoica; ostracizare. ♦ (Figurat) Proscriere; exilare, excludere. [< franceza ostracisme, conform limba greaca (veche) ostrakon – cochilie].
5Ostracism substantiv neutru
1. (in Grecia antica) indepartare temporara a unui cetatean din viata publica, pe care o hotara poporul prin vot scris pe o scoica.
2. (figurativ) proscriere; ostracizare. (< franceza ostracisme)
1. (in Grecia antica) indepartare temporara a unui cetatean din viata publica, pe care o hotara poporul prin vot scris pe o scoica.
2. (figurativ) proscriere; ostracizare. (< franceza ostracisme)