Ostreț
Definitie, sens si explicatie
1Ostréț, ostrete, substantiv neutru sipca folosita la facerea gardurilor; ingraditura de sipci, de zabrele sau de pari; gard.
2Ostréț, ostrete, substantiv neutru Fiecare dintre sipcile din care se fac garduri sau diferite ingradituri; vergea de fier; zabrea; prin extensiune ingraditura, gard. ♦ Prin specializare: Împletitura, leasa, gard de nuiele sau de trestie, asezat in apa de-a curmezisul unui rau sau al unei balti spre a opri trecerea pestilor si a usura prinderea lor; ingraditura de nuiele fixata in apa pentru inchiderea si pastrarea pestilor vii. – Din bulgara Ostret.
3Ostréț substantiv (Pescuit) (popular) cotet, horet, juvelnic, (regional) mandra, zaton.
4Ostréț substantiv verifica cuvantul: coclet, gratie, leasa, leat, sipca, zabrea.
5Ostret substantiv neutru, plural ostrete
6Ostréț -e n. 1) Vergea dintr-un gard. 2) Gard din vergele. 3) Gard de nuiele sau de trestie care se asaza de-a curmezisul unei ape pentru a opri trecerea pestilor si a usura prinderea lor. /<bulg. ostret
7Ostret (ostrete), substantiv neutru –
1. Par, tarus, leat. –
2. Împletitura, leasa, gard de nuiele. –
3. Îngraditura pentru prins peste intr-un riu.
4. Ochi de plasa. – Varianta ostreata.
Sl. ostru „cu virf ascutit” (Philippide, Principii, 63; Cihac, Ii, 232), cu sufix -et, conform bulgara ostrec „tais, crestatura”, limba sarba: ostrica „taietura”, pol. ostrz „taietura”.
1. Par, tarus, leat. –
2. Împletitura, leasa, gard de nuiele. –
3. Îngraditura pentru prins peste intr-un riu.
4. Ochi de plasa. – Varianta ostreata.
Sl. ostru „cu virf ascutit” (Philippide, Principii, 63; Cihac, Ii, 232), cu sufix -et, conform bulgara ostrec „tais, crestatura”, limba sarba: ostrica „taietura”, pol. ostrz „taietura”.