1
Ostreț, ostrețe, substantiv neutru Fiecare dintre șipcile din care se fac garduri sau diferite îngrădituri; vergea de fier; zăbrea; prin extensiune îngrăditură, gard.
Prin specializare Împletitură, leasă, gard de nuiele sau de trestie, așezat în apă de-a curmezișul unui râu sau al unei bălți spre a opri trecerea peștilor și a ușura prinderea lor; îngrăditură de nuiele fixată în apă pentru închiderea și păstrarea peștilor vii. – Din bulgară Ostreț.
Prin specializare Împletitură, leasă, gard de nuiele sau de trestie, așezat în apă de-a curmezișul unui râu sau al unei bălți spre a opri trecerea peștilor și a ușura prinderea lor; îngrăditură de nuiele fixată în apă pentru închiderea și păstrarea peștilor vii. – Din bulgară Ostreț.
DEX – dicționarul explicativ
2
Ostreț, ostrețe, substantiv neutru Șipcă folosită la facerea gardurilor; îngrăditură de șipci, de zăbrele sau de pari; gard.
DEX – dicționarul explicativ
3
Ostreț ostrețe neutru 1) Vergea dintr-un gard. 2) Gard din vergele. 3) Gard de nuiele sau de trestie care se așază de-a curmezișul unei ape pentru a opri trecerea peștilor și a ușura prinderea lor. /<bulgară ostreț
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Ostreț (ostrețe), substantiv neutru –
1. Par, țăruș, leaț. –
2. Împletitură, leasă, gard de nuiele. –
3. Îngrăditură pentru prins pește într-un rîu.
4. Ochi de plasă. – Variantă ostreață. Slavă ostru „cu vîrf ascuțit” (Philippide, Principii, 63; Cihac, II, 232), cu sufix -eț, conform bulgară ostrec „tăiș, crestătură”, sârbă ostrica „tăietură”, polonă ostrz „tăietură”.
1. Par, țăruș, leaț. –
2. Împletitură, leasă, gard de nuiele. –
3. Îngrăditură pentru prins pește într-un rîu.
4. Ochi de plasă. – Variantă ostreață. Slavă ostru „cu vîrf ascuțit” (Philippide, Principii, 63; Cihac, II, 232), cu sufix -eț, conform bulgară ostrec „tăiș, crestătură”, sârbă ostrica „tăietură”, polonă ostrz „tăietură”.
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Ostreț substantiv neutru, plural ostrețe
DOOM – dicționarul ortografic