Ozon
Definitie, sens si explicatie
1Ozon substantiv neutru Corp gazos de culoare albastruie, cu miros caracteristic, a carui molecula se compune din trei atomi de oxigen, care se gaseste in natura sau se poate obtine prin descarcari electrice in aer si este folosit ca antiseptic si la sinteze organice. – Din franceza Ozone.
2Ozon substantiv neutru, simb.
O3
O3
3Ozon n.
Gaz odorant de culoare albastra, care se formeaza in aer, cand oxigenul este supus descarcarilor electrice, fiind folosit ca antiseptic si la sinteze organice. /<fr. ozone
Gaz odorant de culoare albastra, care se formeaza in aer, cand oxigenul este supus descarcarilor electrice, fiind folosit ca antiseptic si la sinteze organice. /<fr. ozone
4Ozon substantiv neutru Forma alotropica a oxigenului, prezentata ca un gaz albastrui cu miros puternic, care se gaseste in atmosfera sau se obtine prin descarcari electrice in aer. [< franceza ozone, conform limba greaca (veche) ozein – a avea miros].
5Ozon substantiv neutru gaz cu miros puternic, albastrui, stare alotropica a oxigenului, care se gaseste in atmosfera sau care se obtine prin descarcari electrice in aer. (< franceza ozone)