Definitie Oțet - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: OȚÉT substantiv neutru Lichid cu gust acru, obtinut prin fermentarea acetica a vinului, a berii etcetera sau prin diluarea cu apa a acidului acetic concentrat, intrebuintat in alimentatie drept condiment sau conservant. ♢ Expresie (Familiar) A face pe cineva cu ou si cu otet = a batjocori, a ocari pe cineva. – Din limba slava (veche) Ocĩtŭ.

Varianta definitie 2: Otet substantiv neutru, (varietati) plural oteturi

Varianta definitie 3: OȚÉT n.
Lichid foarte acru obtinut prin fermentarea acetica, mai ales a vinului, sau prin diluarea cu apa a acidului acetic si intrebuintat in alimentatie (drept condiment si conservant). ♢ Încetul cu incetul se face -ul in orice situatie trebuie sa ai rabdare. /<sl. ocitu

Varianta definitie 4: Otet (oteti), substantiv masculin – (Înv.) Parinte al Bisericii.
Sl. otiči „parinte”.
Secolul XVI. – Derivat otecinic, substantiv neutru (colectie cu vietile Sfintilor), din limba slava (veche) otičiniku.
Termen de cultura, fara circulatie.
Conform: ocina.

Varianta definitie 5: Otet (oteturi), substantiv neutru – Lichid cu gust acru folosit in alimentatie; acid acetic diluat.
Sl. ocĭtŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 34; Cihac, II, 235; REW 98; Conev 88) din limba latina acetum (Romansky 123; der. din gotica, propusa prin limba slava (veche) de REW, nu pare sigura), conform bulgara, cr., slov., rut., limba rusa ocet, mag. eczet.
Derivat din limba latina acetum (Cipariu, Elemente, 10; Schuchardt, Vok., III, 87) nu e posibila.
Derivat otetar, substantiv masculin (producator sau negustor de otet; arbore ornamental, Rhus typhina); otetar, substantiv neutru (serviciu de masa pentru otet si untdelemn; vas pentru otet); otetarie, substantiv feminin (fabrica de otet); oteti, verb (varianta Moldoveneasca oteti), verb reflexiv (a se inacri); otetos, adjectiv (acru).