Definitie Paparudă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PaparÚdĂ, paparude, substantiv feminin
1. (Popular) Fata sau femeie care in vreme de seceta, isi infasoara corpul (gol) in verdeata, canta si danseaza pe ulite si invoca ploaia. ♦ (La plural) Jocul si ritualul paparudelor (1). ♦ (În superstitii) Personaj mitologic, inchipuit ca o femeie imbracata in zdrente, care aduce ploaia.
2. Figurativ Femeie imbracata ridicol sau fardata excesiv; p. gener. persoana caraghioasa. – Din bulgara Peperuda.

Varianta definitie 2: PaparÚdĂ substantiv verifica cuvantul: momaie, sperietoare.

Varianta definitie 3: PaparÚdĂ substantiv (regional) mutoasca, (Ban.) dodola (art.), dodoloaie, paparuie. (-e care invoca ploaia.)

Varianta definitie 4: Paparuda (femeie) substantiv feminin, g.-d. art. paparudei; plural paparude

Varianta definitie 5: PaparÚdĂ -e f. 1) la plural Stravechi dans ritual de invocare a ploii, insotit de cantece si chiuituri, si executat de o fata sau de o femeie impodobita cu verdeata. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. 3) Fata sau femeie care executa acest dans. 4) mit.
Personaj inchipuit ca o femeie imbracata in zdrente despre care se crede ca aduce ploaia. 5) figurat Femeie imbracata caraghios. /<bulg. peperuda

Varianta definitie 6: Paparuda (paparude), substantiv feminin –
1. Fata, mai ales tiganca, care bate drumurile in timpul secetei, imbracata ciudat si cintind invocatii pentru a aduce ploaia. –
2. Femeie impopotonata, ridicola sau triviala. – Varianta papaluda, papaluga, papaluga, paparuza.
Creatie expresiva, conform cuvintele der. din papa, cu care coincide perfect, unele cuvinte in ce priveste semantismul, altele din punct de vedere fonetic.
Coincide si cu numeroase cuvinte straine, cum se intimpla adesea in cazul formatiilor spontane, conform limba neogreaca: dialectal πεπεροῦδα (Scriban), care ar putea proveni din rom., limba neogreaca: παπαρροῦνα (Murnu, Lehnw., 33), περπεροῦνα, bulgara, limba sarba: peperuda, peperuga „fluture”, calabr. papparutu, abruz. paparotta, prov. papalaudo „sperietoare”, cat. babarota „sperietoare de pasari”, iud. sp. bambaruto „sperietoare de copii, baubau”.
Ideea fundamentala pare sa fie cea de „sperietoare” sau de „persoana fara forma determinata”, ca in sp. mamarracho sau in matahala.
Cum aceasta idee se explica suficient prin posibilitatile expresive ale rom., pare inutil sa cautam etimoane straine.
Cele propuse pina acum nu sint convingatoare: din limba latina papula, cu sufix -za (Densusianu, Bausteine, 479); din limba latina *pupulanda (Pascu, Etimologii, 30) sau papaver (Pascu, Lat. element, 262); dintr-un cuvint necunoscut cu sensul de „fluture”, ca in bulgara (Bogrea, Dacor., V, 837-9); din limba sarba: prporusa, care ar reprezenta limba neogreaca: περπυροῦνα (Tiktin); din πομφολύγη, numele unei zeitati marine (Diculescu, Elementele, 208); dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 340).