Definitie Par - Ce inseamna si explicatie

1: Par1, pari, substantiv masculin
1. Bucata de lemn lunga si (relativ) groasa, de obicei ascutita, folosita mai ales ca element de sustinere, de fixare etcetera in diferite constructii sau ca parghie, ca ciomag etcetera ♢ Loc adverb Cu parul = cu forta, silit. ♢ Expresie A-i da (cuiva) cu parul in cap = a bate foarte tare (pe cineva); prin extensiune a impiedica (pe cineva) sa promoveze, sa actioneze etcetera Parca mi-a (sau ti-a, i-a etcetera) dat cu parul in cap, se spune cand cineva a primit pe neasteptate o veste neplacuta.
A (i) se apropia funia de par = A) a fi batran, aproape de moarte; B) a se apropia un anumit termen (pentru indeplinirea presanta a ceva); a se apropia deznodamantul.
2. Craca groasa de copac. ♢ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Limba Latina Palus.

2: Par2, -ă, pari, -e, adjectiv (Despre numere intregi, puteri etcetera) Divizibil cu numarul doi. – Din limba latina Par.

3: Par antonim: impar

4: Par substantiv
1. prajina, (popular) prepeleac, (regional) beldie, palita, patachie, prastinas, prastina, ruda, (Oltenia) colva, darjala, (Transilvania) paltau, (invechit) siric. (L-a lovit cu un -.)
2. parmac, (invechit si popular) pociumb, (popular) sarampoi, (regional) verdete, (Maram.) sarant, (Maram., Transilvania, Banat si Olt.) steamp, (Oltenia, Banat si Transilvania) stenap. (- la un gard.)
3. verifica cuvantul: stalp.

5: Par adjectiv m., plural pari; f. singular para, plural pare

6: Par substantiv masculin, plural pari

7: Par1 -i m. 1) Bucata din tulpina sau din ramurile mai groase ale unui copac, ascutita la un capat, care se bate in pamant, servind ca element de fixare sau de sustinere. ♢ A i se apropia (sau a i se strange) funia de (sau la) - v. funie. 2) Bat gros folosit in diferite scopuri (ca parghie, ciomag etcetera). ♢ Cu -ul in mod fortat; cu de-a sila. /<lat. palus

8: Par2 -a (-i, -e) (despre numere intregi) Care este divizibil cu doi. /<lat. par

9: Par adjectiv (Mat.; despre numere intregi, puteri etcetera) Divizibil cu doi. ♦ (Despre functii) Care nu-si schimba valoarea atunci cand argumentul isi schimba semnul. [< limba latina par].

10: Par1- pref. „prin”. (< franceza par)

11: Par2, -ă adjectiv (matematica; despre numere intregi, puteri etcetera) divizibil cu
2. ♢ (despre functii) care nu-si schimba valoarea atunci cand argumentul isi schimba semnul. (< limba latina par)

12: -par3(ă) element „care naste, care produce”. (< franceza -pare, conform lat. parere, a zamisli)

13: Par (pari), substantiv masculin – Bat, stilp, nuia. – Mr., megl. par.
Limba Latina pālus (Puscariu 1260; Candrea-dens., 1324; Rew 6182), conform limba albaneza palë, limba italiana, sp. palo, franceza pieu, cat. pal, port. pao, limba neogreaca: παλοῦϰι. – Derivat impara, verb (a bate pari; a trage in teapa; reflexiv, a se lovi, a se intepa cu un par), pe care Candrea-dens., 1325; Densusianu, Rom., Xxxiii, 70 si Dar il deriva direct din limba latina impālāre; parui, verb (a bate pari).