Paradigmă
Definitie, sens si explicatie
1Paradigmă, paradigme, substantiv feminin
1. Totalitate a formelor flexionare ale unui cuvant. ♦ Tablou al formelor unui cuvant, dat ca model pentru flexiunea unei parti de vorbire sau a unei clase din cadrul unei parti de vorbire.
2. (Înv.) Exemplu, model; pilda; invatatura. – Din limba latina Paradigma, limba neogreaca: Paradigma.
1. Totalitate a formelor flexionare ale unui cuvant. ♦ Tablou al formelor unui cuvant, dat ca model pentru flexiunea unei parti de vorbire sau a unei clase din cadrul unei parti de vorbire.
2. (Înv.) Exemplu, model; pilda; invatatura. – Din limba latina Paradigma, limba neogreaca: Paradigma.
2Paradigmă substantiv verifica cuvantul: exemplu, invatatura, model, pilda.
3Paradigma substantiv feminin, g.-d. art. paradigmei; plural paradigme
4Paradigmă -e f. lingv. 1) Ansamblu asociativ de elemente ale limbii apartinand aceleiasi clase morfo-sintactice sau/si semantice, care poseda intre ele relatii virtuale de substitutie. 2) Totalitatea formelor flexionare ale unui cuvant. 3) Model de declinare sau de conjugare. /<lat. paradigma, ngr. paradigma
5Paradigmă substantiv feminin
1. Totalitatea formelor flexionare ale unui cuvant. ♦ Ansamblu de termeni, apartinand aceleiasi categorii gramaticale, care se pot substitui unul cu altul.
2. (Rar) Exemplu, model. [< franceza paradigme].
1. Totalitatea formelor flexionare ale unui cuvant. ♦ Ansamblu de termeni, apartinand aceleiasi categorii gramaticale, care se pot substitui unul cu altul.
2. (Rar) Exemplu, model. [< franceza paradigme].
6Paradigmă substantiv feminin
1. (la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile in care traim. ♢ principiu care distinge legaturile si opozitiile fundamentale intre cateva notiuni dominante cu functie de comanda si control al gandirii. ♢ caz exemplar, model, prototip, situatie ideala.
2. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvant. ♢ ansamblu de termeni, apartinand aceleiasi clase morfosintactice sau semantice, care se pot substitui unul cu altul. (< franceza paradigme, limba latina paradigma, limba greaca (veche) paradeigma)
1. (la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile in care traim. ♢ principiu care distinge legaturile si opozitiile fundamentale intre cateva notiuni dominante cu functie de comanda si control al gandirii. ♢ caz exemplar, model, prototip, situatie ideala.
2. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvant. ♢ ansamblu de termeni, apartinand aceleiasi clase morfosintactice sau semantice, care se pot substitui unul cu altul. (< franceza paradigme, limba latina paradigma, limba greaca (veche) paradeigma)
7Paradigma (paradigme), substantiv feminin – Model, exemplu, tip. – Mr. paradigma.
Mgr. παράδειγμα.
Secolul Xviii, conform Galdi
Mgr. παράδειγμα.
Secolul Xviii, conform Galdi