Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Alamă

1 * Cuvantul cu diacritice: alámă
Cuvantul fara diacritice: alama

Definitie: ALAMĂ, (2, 3) alămuri, substantiv feminin 1. Aliaj de cupru și zinc, galben-auriu, maleabil, ductil, ușor de prelucrat, cu numeroase și variate întrebuințări în industrie. 2. (La plural) Obiecte de alamă (1); alămărie². 3. (La plural) Instrumente muzicale de suflat din alamă (1). – Conform: limba italiana l a m a „placă de metal”.

2 * Cuvantul cu diacritice: alámă
Cuvantul fara diacritice: alama

Definitie: ALAMĂ substantiv 1. (prin Banat) mesing. (Obiecte de -.) 2. (la plural) alămărie. (Tot felul de -ămuri.)

3 * Cuvantul cu diacritice: alámă
Cuvantul fara diacritice: alama

Definitie: alamă substantiv feminin, g.-d. art. alamei; (obiecte de alamă) plural alămuri

4 * Cuvantul cu diacritice: alámă alămuri
Cuvantul fara diacritice: alama

Definitie: ALAMĂ alămuri f. 1) Aliaj de cupru și zinc, maleabil și dur, utilizat în tehnică. 2) la pl. Obiecte din acest aliaj. Vas de -. [G.-D. alamei] /conform limba italiana lama

5 * Cuvantul cu diacritice: alámă
Cuvantul fara diacritice: alama

Definitie: ALAMĂ substantiv feminin 1. aliaj de cupru și zinc. 2. (plural) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1). (după limba italiana lama)

6 * Cuvantul cu diacritice: alámă alắmuri
Cuvantul fara diacritice: alama

Definitie: alamă (alamuri), substantiv feminin – Aliaj de cupru și zinc. Ngr. μάλαμα „aur”, de unde mr. malamă, amalomă „aur”, limba albaneza malamë „aur”. Schimbarea fonetică și semantică este curioasă. Pare a fi vorba de o etimologie populară, datorată confuziei între aur și alamă (foarte folosită odinioară în ornamentație, de ex. în lucrările de marchetărie). Analogia care se impune între alamă și aramă ar putea explica schimbarea de accent. De asemenea trebuie să se fi produs o despărțire la μ’ἄλαμα, înțeles ca un presupus μὲ ἄλαμα „ cu aur” (aceeași pierdere a lui μ inițial în limba neogreaca: μασάμαυα › aramafta, formulă de imprecație, conform N. Grămadă, Codrul Cosminului, IV, 309). Lambrior 373, Hasdeu 674 și DAR pleacă de la limba italiana lama › limba sarba: lama „tinichea”; Densusianu, Rom., XXXIII, 273, pleacă de la limba neogreaca: λάμα, iar Körting 5406 de la limba latina lamina, ipoteză abandonată. Derivat alămar, substantiv masculin; alămărie, substantiv feminin; alămat, alămit, adjectiv (bătut cu cuie de alamă); alămiu, adjectiv