Definitie Paralel -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ParalÉl, -Ă, paraleli, -e, adjectiv , substantiv feminin, (5, 7) paraleluri, substantiv neutru
1. Adjectiv, substantiv feminin (Dreapta, plan) care are toate punctele la aceeasi distanta de o alta dreapta sau de un alt plan cu care nu se intretaie, oricat s-ar prelungi. ♢ Legatura (electrica) in paralel = ansamblu de doua sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etcetera care au aceeasi tensiune electrica la borne.
2. Adjectiv Care exista, se produce, evolueaza concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) În acelasi timp, concomitent.
3. S.f.
Comparare a doua fiinte, a doua opere, fenomene etcetera (pentru a stabili asemanarile si deosebirile dintre ele); paralelism (2). ♢ Locutiune verb A (se) pune in paralela (sau, n., in paralel) (cu...) = a se compara. ♦ (Literatura) Varianta a portretului, care consta in prezentarea simultana a doua personaje si in compararea lor in scopul stabilirii trasaturilor specifice fiecarui personaj.
4. S.f.
Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeasi latitudine de pe suprafata Pamantului si care rezulta din intersectarea suprafetei Pamantului cu un plan paralel cu planul ecuatorial.
5. Substantiv neutru: (Matematica) Cerc situat pe o suprafata de rotatie, obtinut prin intersectia acestei suprafete cu un plan perpendicular pe axa ei de rotatie. ♢ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cereasca descris de o stea in miscarea ei diurna.
6. S.f. (La plural) Aparat de gimnastica format din doua bare orizontale si paralele asezate (la inaltimi diferite sau identice) pe stalpi verticali; (la singular) fiecare dintre cele doua bare ale acestui aparat.
7. Substantiv neutru: Instrument folosit la trasarea (pe o piesa a) unor distante sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din limba latina Parallelus, limba italiana Parallelo, franceza Parallèle, limba germana Parallele.

Varianta definitie 2: ParalÉl adjectiv , adverb
1. adjectiv verifica cuvantul: concomitent.
2. adverb verifica cuvantul: concomitent.

Varianta definitie 3: Paralel adjectiv m., plural paraleli; f. singular paralela, plural paralele

Varianta definitie 4: Paralel (cerc in matematica, geogr.) substantiv neutru, plural paralele

Varianta definitie 5: Paralel (instrument pentru trasat) substantiv neutru, plural paraleluri

Varianta definitie 6: ParalÉl -a (-i, -e) 1) (despre drepte sau planuri) Care nu se intretaie oricat s-ar prelungi. 2) si adverbial (despre fenomene, actiuni etcetera) Care are loc in acelasi timp cu altceva; produs concomitent cu altceva. Miscari -e. 3) (despre lucruri) Care pot fi comparate. Concluzii -e. /<lat. parallelus, limba italiana parallelo, limba franceza: parallele

Varianta definitie 7: ParalÉl, -Ă adjectiv
1. (Mat.; despre drepte, planuri) Care se afla la o distanta constanta unul de altul si care nu se pot intilni oricat ar fi prelungite.
2. Care se produce concomitent si se desfasoara in mod similar cu altceva. substantiv neutru Dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. [< franceza parallèle, lat., limba greaca (veche) parallelos < para – alaturi, allelon – unul cu altul].

Varianta definitie 8: ParalÉl1, -Ă I. adjectiv
1. (matematica; despre drepte, planuri) care se afla la o distanta constanta unul de altul si care nu se pot intalni oricat ar fi prelungite.
2. care se produce concomitent si se desfasoara in mod similar cu altceva.
3. (inform.; despre operatii) in care ansamblul de biti este tratat simultan; (despre masini, organe) unde mai multe operatii se efectueaza simultan.
II. substantiv neutru dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele.
III. substantiv feminin
1. linie, suprafata situata in toata intinderea ei la egala distanta de alta linie sau suprafata cu care nu se intretaie oricat de mult s-ar prelungi. ♢ fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egala latitudine de pe suprafata Pamantului.
2. (plural) aparat de gimnastica din doua bare paralele sustinute de stalpi.
3. comparatie, apropiere intre doua fiinte, lucruri, fenomene etcetera, in care se scot in evidenta asemanarile si deosebirile; paralelism (2). (< franceza parallèle, limba latina paralelus, limba greaca (veche) parallelos, /II/ limba germana Parallele)

Varianta definitie 9: Paralel2(o)- element „paralel, echidistant”. (< franceza parallel/o/-, conform din limba greaca parallelos)