1
Paralel, -ă, paraleli, -e, adjectiv, substantiv feminin, (5, 7) paraleluri, substantiv neutru
1. Adjectiv, substantiv feminin (Dreaptă, plan) care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie, oricât s-ar prelungi.
Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne.
2. Adjectiv Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva.
(Adverbial) În același timp, concomitent.
3. Substantiv feminin Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2).
Locuțiune verb A (se) pune în paralelă (sau, neutru, în paralel) (cu...) = a se compara.
(Literatură) Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj.
4. Substantiv feminin Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial.
5. Substantiv neutru (Matematică) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație.
(Astronomie) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă.
6. Substantiv feminin (La plural) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la singular) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat.
7. Substantiv neutru Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din latină Parallelus, italiană Parallelo, franceză Parallèle, germană Parallele.
1. Adjectiv, substantiv feminin (Dreaptă, plan) care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie, oricât s-ar prelungi.
Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne.
2. Adjectiv Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva.
(Adverbial) În același timp, concomitent.
3. Substantiv feminin Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2).
Locuțiune verb A (se) pune în paralelă (sau, neutru, în paralel) (cu...) = a se compara.
(Literatură) Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj.
4. Substantiv feminin Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial.
5. Substantiv neutru (Matematică) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație.
(Astronomie) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă.
6. Substantiv feminin (La plural) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la singular) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat.
7. Substantiv neutru Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din latină Parallelus, italiană Parallelo, franceză Parallèle, germană Parallele.
DEX – dicționarul explicativ
2
Paralel paralelă (paraleli, paralele) 1) (despre drepte sau planuri) Care nu se întretaie oricât s-ar prelungi. 2) și adverbial (despre fenomene, acțiuni etc.) Care are loc în același timp cu altceva; produs concomitent cu altceva. Mișcări paralele. 3) (despre lucruri) Care pot fi comparate. Concluzii paralele. /<latină parallelus, italiană parallelo, franceză parallele
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Paralel, -ă adjectiv
1. (Matematică; despre drepte, planuri) Care se află la o distanță constantă unul de altul și care nu se pot întîlni oricât ar fi prelungite.
2. Care se produce concomitent și se desfășoară în mod similar cu altceva. substantiv neutru Dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. [< franceză parallèle, latină, greacă parallelos < para – alături, allelon – unul cu altul].
1. (Matematică; despre drepte, planuri) Care se află la o distanță constantă unul de altul și care nu se pot întîlni oricât ar fi prelungite.
2. Care se produce concomitent și se desfășoară în mod similar cu altceva. substantiv neutru Dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. [< franceză parallèle, latină, greacă parallelos < para – alături, allelon – unul cu altul].
DN – dicționar de neologisme
4
Paralel1, -ă I. adjectiv
1. (matematică; despre drepte, planuri) care se află la o distanță constantă unul de altul și care nu se pot întâlni oricât ar fi prelungite.
2. care se produce concomitent și se desfășoară în mod similar cu altceva.
3. (informatică; despre operații) în care ansamblul de biți este tratat simultan; (despre mașini, organe) unde mai multe operații se efectuează simultan.
II. substantiv neutru dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele.
III. substantiv feminin
1. linie, suprafață situată în toată întinderea ei la egală distanță de altă linie sau suprafață cu care nu se întretaie oricât de mult s-ar prelungi.
fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egală latitudine de pe suprafața Pământului.
2. (plural) aparat de gimnastică din două bare paralele susținute de stâlpi.
3. comparație, apropiere între două ființe, lucruri, fenomene etc., în care se scot în evidență asemănările și deosebirile; paralelism (2). (< franceză parallèle, latină paralelus, greacă parallelos, /II/ germană Parallele)
1. (matematică; despre drepte, planuri) care se află la o distanță constantă unul de altul și care nu se pot întâlni oricât ar fi prelungite.
2. care se produce concomitent și se desfășoară în mod similar cu altceva.
3. (informatică; despre operații) în care ansamblul de biți este tratat simultan; (despre mașini, organe) unde mai multe operații se efectuează simultan.
II. substantiv neutru dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele.
III. substantiv feminin
1. linie, suprafață situată în toată întinderea ei la egală distanță de altă linie sau suprafață cu care nu se întretaie oricât de mult s-ar prelungi.
fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egală latitudine de pe suprafața Pământului.
2. (plural) aparat de gimnastică din două bare paralele susținute de stâlpi.
3. comparație, apropiere între două ființe, lucruri, fenomene etc., în care se scot în evidență asemănările și deosebirile; paralelism (2). (< franceză parallèle, latină paralelus, greacă parallelos, /II/ germană Parallele)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă 4 definiții din alte dicționare
5
Paralel2(o)- element „paralel, echidistant”. (< franceză parallel/o/-, conform greacă parallelos)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
Paralel adjectiv masculin, plural paraleli; feminin singular paralelă, plural paralele
DOOM – dicționarul ortografic
7
Paralel (instrument pentru trasat) substantiv neutru, plural paraleluri
DOOM – dicționarul ortografic
8
Paralel (cerc în matematică, geografie) substantiv neutru, plural paralele
DOOM – dicționarul ortografic