Definitie Paranteză - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ParantÉzĂ, paranteze, substantiv feminin
1. Semn de punctuatie care consta din doua arcuri de cerc sau din doua dreptunghiuri carora le lipseste o latura lunga si intre care se izoleaza o explicatie, un adaos, un amanunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext.
Text, adaos izolat intre aceste semne grafice. ♦ Paranteza (1) in care apare o expresie algebrica, pentru a arata ca operatia aflata in interiorul ei se efectueaza inaintea celorlalte: prin extensiune expresie algebrica izolata in acest fel.
2. Figurativ Digresiune (scrisa sau orala). ♢ Loc adverb În paranteza = in treacat. [Varianta: (Înv.) Parantez substantiv neutru] – Din franceza Parenthèse.

Varianta definitie 2: ParantÉzĂ substantiv verifica cuvantul: digresiune, divagare, divagatie.

Varianta definitie 3: ParantÉzĂ substantiv
1. (invechit) cuprinzatoare, inchizatoare. (- este un semn de punctuatie.)
2. paranteza dreapta = croseta, (rar) paranteza franceza. (Text inchis intre -.)

Varianta definitie 4: Paranteza substantiv feminin, g.-d. art. parantezei; plural paranteze

Varianta definitie 5: ParantÉzĂ -e f. 1) lingv.
Semn de punctuatie constand din doua arcuri de cerc puse unul la inceputul cuvantului sau textului ce se izoleaza din anumite motive (explicatie, completare etcetera), iar altul la sfarsitul lui. ♢ - patrata paranteza constand din doua linii indoite la capete una spre alta. 2) figurat Digresiune in cadrul unei comunicari. ♢ În - printre altele. 3) mat.
Semn care se pune inaintea si la sfarsitul unei expresii algebrice, aratand ca o operatie se refera la intreaga expresie. /<fr. paranthese

Varianta definitie 6: ParantÉzĂ substantiv feminin
1. Semn grafic constand din doua arcuri de cerc care se inchid reciproc si care se folosesc pentru a izola fraze sau cuvinte intercalate intr-un text. ♦ Fraza sau propozitie care are un sens deosebit si care este intercalata intr-o alta fraza.
2. (Figurat) Digresiune. [Varianta parantez substantiv neutru / conform franceza paranthèse, limba germana Paranthese, limba latina parenthesis < para – alaturi, en – in, thesis – punere].

Varianta definitie 7: ParantÉzĂ substantiv feminin
1. semn de punctuatie din doua arcuri de cerc sau doua linii indoite la capete care se inchid reciproc, pentru a izola o precizare etcetera, intercalate intr-un text; textul insusi. ♢ (matematica) semn grafic care cere ca operatia cuprinsa in interiorul sau sa fie efectuata in prealabil.
2. (figurativ) digresiune. (< franceza parenthèse)