Definitie Parcan - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Parcan, parcane, substantiv neutru
1. Îngraditura de lemn facuta pentru zagazuirea apelor. ♦ Barna intrebuintata la construirea unui dig, a unui pod etcetera
2. Fortificatie facuta in trecut din barne, scanduri etcetera; zid de aparare, parapet. [Varianta: (regional) Parcan substantiv neutru] – Din pol., limba ucraineana Parkan, limba maghiara Parkany.

Varianta definitie 2: Parcan substantiv neutru, plural parcane

Varianta definitie 3: Parcan -e n. 1) inv. mil.
Fortificatie din lemn. 2) Îngraditura de lemn pentru zagazuirea unei ape curgatoare. 3) Barna groasa folosita ca element de rezistenta (la construirea digurilor, a podurilor etcetera). /<pol., limba ucraineana parkan, ung. parkany

Varianta definitie 4: Parcan, parcane, substantiv neutru (invechit si reg.)
1. intarire, fortificatie din barne, scanduri; zid de aparare, parapet.
2. ingraditura de lemn, palanca facuta pentru zagazuirea apelor.
3. constructie rudimentara cu rol de delimitare sau incadrare (perete, zid, gard, strunga etcetera).
4. barna, stalp de constructie.
5. ingramadire de busteni adusi de ape.
6. parti de constructie sau de instalatii cu rol de sprijin, de fixare (toc, pervaz, prag, sipca etcetera).
7. numele unor obiecte sau ale unor parti de obiecte de uz casnic (cadru, rama, chenar, dunga, sant).
8. numele mai multor unelte (de sapat santuri de imbinare pe sindrila, cutit special pentru inflorituri in lemn, unealta de zidarie etcetera).
9. model de infloritura in lemn.
10. carare printre straturile gradinii.

Varianta definitie 5: Parcan (parcane), substantiv neutru – Fortificatie, zid de aparare. – Varianta parcan.
Sl. (limba ceha, pol., rut., limba rusa) parkan (Cihac, II, 245; conform Miklosich, Fremdw., 116).
E dubletul lui parcan (var. parcam, parcana), substantiv neutru (Trans., Banat, rama, cadru, ciubuc concav, mulura concava, birna semirotunda), din mag. parkany. – Derivat parcani, verb (invechit, a proteja cu ajutorul unor palisade sau fortificatii).