Patrimoniu
Definitie, sens si explicatie
1Patrimoniu, patrimonii, substantiv neutru
1. (Jur.) Totalitatea drepturilor si a obligatiilor cu valoare economica, precum si a bunurilor materiale la care se refera aceste drepturi, care apartin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun mostenit prin lege de la parinti (sau de la rude); avere parinteasca. ♢ Separatie de patrimoniu = separare legala a bunurilor personale ale cuiva de bunurile mostenite sau a averii sotului de zestrea sotiei.
2. Totalitatea bunurilor care apartin colectivitatii si sunt administrate de catre organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care apartin intregului popor (fiind transmise de la stramosi); mostenire culturala; prin extensiune bunuri spirituale, culturale etcetera care apartin omenirii intregi. – Din limba latina Patrimonium, franceza Patrimoine.
1. (Jur.) Totalitatea drepturilor si a obligatiilor cu valoare economica, precum si a bunurilor materiale la care se refera aceste drepturi, care apartin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun mostenit prin lege de la parinti (sau de la rude); avere parinteasca. ♢ Separatie de patrimoniu = separare legala a bunurilor personale ale cuiva de bunurile mostenite sau a averii sotului de zestrea sotiei.
2. Totalitatea bunurilor care apartin colectivitatii si sunt administrate de catre organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care apartin intregului popor (fiind transmise de la stramosi); mostenire culturala; prin extensiune bunuri spirituale, culturale etcetera care apartin omenirii intregi. – Din limba latina Patrimonium, franceza Patrimoine.
2Patrimoniu substantiv
1. verifica cuvantul: mostenire.
2. (Jur.) (invechit) bastina.
3. (Jur.) bun public.
1. verifica cuvantul: mostenire.
2. (Jur.) (invechit) bastina.
3. (Jur.) bun public.
3Patrimoniu substantiv neutru (silabe -tri-) [-niu pronume -niu], art. patrimoniul; plural patrimonii, art. patrimoniile (silabe -ni-i-)
4Patrimoniu -i n. 1) Bun material mostenit de la parinti; posesiune ereditara. 2) Totalitate de bunuri (materiale sau spirituale) care apartine unei colectivitati; bun public. /<lat. patrimonium, limba franceza: patrimoine
5Patrimoniu substantiv neutru Bunuri mostenite prin lege de la parinti; bunuri de familie. ♦ Bunurile, veniturile care apartin unei persoane, unei colectivitati, unui stat etcetera; bun public. [Pronume -niu. / < limba latina patrimonium, conform franceza patrimoine, limba italiana patrimonio].
6Patrimoniu substantiv neutru
1. totalitatea drepturilor si a obligatiilor evaluabile in bani si a bunurilor materiale la care se refera acestea, care apartin unei persoane fizice sau juridice.
2. bunuri mostenite prin lege de la parinti. ♢ totalitatea bunurilor care apartin unei colectivitati, unui stat etcetera; bun public. ♢ bunuri spirituale care apartin unui popor sau omenirii intregi. (< limba latina patrimonium, franceza patrimoine, limba italiana patrimonio)
1. totalitatea drepturilor si a obligatiilor evaluabile in bani si a bunurilor materiale la care se refera acestea, care apartin unei persoane fizice sau juridice.
2. bunuri mostenite prin lege de la parinti. ♢ totalitatea bunurilor care apartin unei colectivitati, unui stat etcetera; bun public. ♢ bunuri spirituale care apartin unui popor sau omenirii intregi. (< limba latina patrimonium, franceza patrimoine, limba italiana patrimonio)