1
Pazvangiu, pazvangii, s.m (Învechit) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul secolul XVIII și începutul secolul XIX; prin extensiune hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + sufix -giu.
DEX – dicționarul explicativ
2
Pazvangiu substantiv masculin, articulat pazvangiul; plural pazvangii, articulat pazvangiii
DOOM – dicționarul ortografic