Privilegiu

Privilegiu, privilegii, substantiv neutru Avantaj, scutire de obligații (către stat), drept sau distincție socială care se acordă, în situații speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, orașelor și mănăstirilor; (concretizat) act prin care se acordă un avantaj, un drept, o distincție etc.
Prin specializare (Juridic) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori, în virtutea creanței sale.
Prin generalizare Drept, avantaj, favoare; împrejurare favorabilă pentru cineva. [Plural și: (învechit) privilegiuri] – Din franceză Privilège, latină Privilegium.

DEX – dicționarul explicativ

Privilegiu privilegii neutru 1) Drept particular acordat unui individ sau unei colectivități, pe care ceilalți membri ai societății nu-l posedă; avantaj. 2) Bunăvoință deosebită acordată cuiva; favoare. /<franceză privilege, latină privilegium

NODEX – noul dicționar explicativ

Privilegiu substantiv neutru Înlesnire, drept acordat cuiva de a se bucura de avantaje deosebite.
(Juridic) Drept de care se bucură o persoană (juridică sau fizică) de a fi preferată la plată înaintea altora. [Pronume -giu, plural -ii, -iuri. / < latină privilegium, conform italiană privilegio, franceză privilège].

DOOM – dicționarul ortografic

Privilegiu substantiv neutru [-giu pronume -giu], articulat privilegiul; plural privilegii, articulat privilegiile (silabe -gi-i-)

DOOM – dicționarul ortografic