Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Privilegiu

1 * Cuvantul cu diacritice: privilégiu
Cuvantul fara diacritice: privilegiu

Definitie: PRIVILEGIU, privilegii, substantiv neutru Avantaj, scutire de obligații (către stat), drept sau distincție socială care se acordă, în situații speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, orașelor și mănăstirilor; (concretizat) act prin care se acordă un avantaj, un drept, o distincție etcetera ♦ Prin specializare: (Jur.) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori, în virtutea creanței sale. ♦ P. gener. Drept, avantaj, favoare; împrejurare favorabilă pentru cineva. [Plural și: (învechit) privilegiuri] – Din franceza privilege, limba latina privilegium.

2 * Cuvantul cu diacritice: privilégiu
Cuvantul fara diacritice: privilegiu

Definitie: PRIVILEGIU substantiv 1. verifica cuvantul: prerogativă. 2. drept. (S-a folosit de - pe care îl are.) 3. verifica cuvantul: avantaj. 4. avan-taj, favoare. (Mă bucur de -ul de a-l cunoaște.) 5. verifica cuvantul: cinste. 6. avantaj, binefacere, dar, folos. (-iile tehnicii moderne.)

3 * Cuvantul cu diacritice: privilégiu
Cuvantul fara diacritice: privilegiu

Definitie: privilegiu substantiv neutru [-giu pronume -giu], art. privilegiul; plural privilegii, art. privilegiile (silabe -gi-i-)

4 * Cuvantul cu diacritice: privilégiu -i
Cuvantul fara diacritice: privilegiu

Definitie: PRIVILEGIU -i n. 1) Drept particular acordat unui individ sau unei colectivități, pe care ceilalți membri ai societății nu-l posedă; avantaj. 2) Bunăvoință deosebită acordată cuiva; favoare. franceza privilege, limba latina privilegium

5 * Cuvantul cu diacritice: privilégiu
Cuvantul fara diacritice: privilegiu

Definitie: PRIVILEGIU substantiv neutru Înlesnire, drept acordat cuiva de a se bucura de avantaje deosebite. ♦ (Jur.) Drept de care se bucură o persoană (juridică sau fizică) de a fi preferată la plată înaintea altora. [Pronume -giu, plural -ii, -iuri. / < limba latina privilegium, conform limba italiana privilegio, franceza privilege].

6 * Cuvantul cu diacritice: privilégiu
Cuvantul fara diacritice: privilegiu

Definitie: PRIVILEGIU substantiv neutru 1. drept acordat cuiva de a se bucura de avantaje deosebite. 2. (jur.) drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat la plată înaintea altora. (< franceza privilege, limba latina privilegium)