Penitență
Definitie, sens si explicatie
1Peniténță, penitente, substantiv feminin
1. (În practicile crestine) Pedeapsa pe care si-o impune cineva sau pe care i-o da cuiva preotul la spovedanie, pentru ispasirea pacatelor; canon, prin extensiune privatiune (de ordin fizic, material); viata aspra pe care si-o impune cineva.
2. (Livresc) Pocainta. – Din limba latina Poenitentia, franceza Penitence, limba italiana Penitenza.
1. (În practicile crestine) Pedeapsa pe care si-o impune cineva sau pe care i-o da cuiva preotul la spovedanie, pentru ispasirea pacatelor; canon, prin extensiune privatiune (de ordin fizic, material); viata aspra pe care si-o impune cineva.
2. (Livresc) Pocainta. – Din limba latina Poenitentia, franceza Penitence, limba italiana Penitenza.
2Peniténță substantiv verifica cuvantul: cainta, condamnare, mus-trare, osanda, parere de rau, pedeapsa, pocainta, regret, re-muscare.
3Peniténță substantiv (Termen Bisericesc) canon, pedeapsa, (invechit) podvig. (- data de preot unui credincios, pentru iertarea pacatelor.)
4Penitenta substantiv feminin, g.-d. art. penitentei; plural penitente
5Peniténță -e f. rel. 1) Pedeapsa impusa de biserica pentru ispasirea pacatelor; canon. 2) Marturisire a pacatelor cu scopul de a le ispasi; pocainta. /<lat. poenitentia, limba franceza: penitence, limba italiana penitenza
6Peniténță substantiv feminin
1. (În practicile crestine) Pedeapsa (pe care si-o impune cineva sau pe care i-o da preotul) pentru ispasirea si iertarea pacatelor; canon; (prin extensiune) privatiune.
2. Cainta, pocainta. [Conform: limba latina paenitentia, franceza penitence, limba italiana penitenza].
1. (În practicile crestine) Pedeapsa (pe care si-o impune cineva sau pe care i-o da preotul) pentru ispasirea si iertarea pacatelor; canon; (prin extensiune) privatiune.
2. Cainta, pocainta. [Conform: limba latina paenitentia, franceza penitence, limba italiana penitenza].
7Peniténță substantiv feminin
1. pedeapsa pe care si-o impune cineva sau pe care i-o da preotul pentru ispasirea pacatelor; canon.
2. pocainta. (< franceza penitence, limba latina paenitentia, limba italiana penitenza)
1. pedeapsa pe care si-o impune cineva sau pe care i-o da preotul pentru ispasirea pacatelor; canon.
2. pocainta. (< franceza penitence, limba latina paenitentia, limba italiana penitenza)