Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Perfect -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: perféct -ă
Cuvantul fara diacritice: perfect

Definitie: PERFECT, -Ă, perfecți, -te, adjectiv , substantiv neutru I. Adjectiv 1. Care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute; desăvârșit. ♢ Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile față de distanțele dintre ele, nu exercită forțe de atracție una asupra alteia și care verifică, la orice temperatură, legile gazelor. Număr perfect = număr întreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi. 2. (Adesea adverbial) Absolut, deplin, complet, total. ♦ (Adverbial; eliptic) Îmi convine, sunt de acord; foarte bine, bravo, excelent. II. Substantiv neutru: Timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut; trecut. ♢ Perfectul compus = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii sau raportând-o ca un trecut mai îndepărtat. Perfectul simplu = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii, sau raportând-o la un trecut mai apropiat. Mai mult ca perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o acțiune încheiată înaintea alteia, petrecută tot în trecut. – Din limba latina perfectus, limba germana perfekt.

2 * Cuvantul cu diacritice: perfect
Cuvantul fara diacritice: perfect

Definitie: Perfect antonim: imperfect, nedesăvârșit

3 * Cuvantul cu diacritice: perféct
Cuvantul fara diacritice: perfect

Definitie: PERFECT adjectiv , interjectie, substantiv 1. adjectiv desăvârșit, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, splendid, sublim, superb, (învechit) săvârșit. (O interpretare -.) 2. adjectiv verifica cuvantul: ireproșabil. 3. adjectiv desăvârșit, sfânt. (- nevinovăție) 4. adjectiv verifica cuvantul: absolut. 5. interjectie verifica cuvantul: bravo 6. s., adjectiv (GRAM.) verifica cuvantul: trecut. 7. substantiv (GRAM.) perfectul simplu = (învechit) timpul săvârșit.

4 * Cuvantul cu diacritice: perféct
Cuvantul fara diacritice: perfect

Definitie: perfect adjectiv m., plural perfecți; f. singular perfectă, plural perfecte

5 * Cuvantul cu diacritice: perféct
Cuvantul fara diacritice: perfect

Definitie: perfect substantiv neutru, plural perfecte

6 * Cuvantul cu diacritice: perféct
Cuvantul fara diacritice: perfect

Definitie: PERFECT¹ n. lingv. Ansamblu de forme verbale care exprimă o acțiune efectuată și terminată până la momentul vorbirii; trecut. limba latina perfectus, limba germana Perfekt

7 * Cuvantul cu diacritice: perféct
Cuvantul fara diacritice: perfect

Definitie: PERFECT² adverb 1) Foarte bine; excelent. 2) (în replici) De acord; așa este; exact. limba latina perfectus, limba germana Perfekt

8 * Cuvantul cu diacritice: perféct -tă -ți -te
Cuvantul fara diacritice: perfect

Definitie: PERFECT³ -tă (-ți, -te) Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; desăvârșit; ireproșabil; absolut; complet; impecabil. ♢ Număr - număr întreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi. A avea -tă dreptate a avea dreptate deplină. limba latina perfectus, limba germana Perfekt

9 * Cuvantul cu diacritice: perféct -ă
Cuvantul fara diacritice: perfect

Definitie: PERFECT, -Ă adjectiv Care are toate calitățile; desăvârșit. adverb De acord; foarte bine, excelent. substantiv neutru (Gram.) Timp al verbului care arată o acțiune petrecută și încheiată în trecut. [< limba latina perfectus, conform limba italiana perfetto, franceza parfait].

10 * Cuvantul cu diacritice: perféct -ă
Cuvantul fara diacritice: perfect

Definitie: PERFECT, -Ă I. adjectiv 1. care întrunește toate calitățile; desăvârșit, ireproșabil, impecabil. 2. deplin, complet; absolut. o (matematica) număr - = număr natural egal cu suma divizorilor săi. II. adverb cu desăvârșire. ♢ (afirmativ) de acord foarte bine excelent III. substantiv neutru timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut. (< limba latina perfectus, limba germana perfekt)

11 * Cuvantul cu diacritice: perféct perféctă
Cuvantul fara diacritice: perfect

Definitie: perfect (perfectă), adjectiv – Desăvîrșit, fără defecte. Limba Latina perfectus (secolul XIX). – Derivat (din franceza) perfecțiu(un)e, substantiv feminin; perfecționa, verb; perfectibil, adjectiv ; imperfect, adjectiv ; imperfecțiune, substantiv feminin