Definitie Perfect -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PerfÉct, -Ă, perfecti, -te, adjectiv , substantiv neutru I. Adjectiv
1. Care intruneste in gradul cel mai inalt toate calitatile cerute; desavarsit. ♢ Gaz perfect = gaz ale carui molecule, de dimensiuni neglijabile fata de distantele dintre ele, nu exercita forte de atractie una asupra alteia si care verifica, la orice temperatura, legile gazelor.
Numar perfect = numar intreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi.
2. (Adesea adverbial) Absolut, deplin, complet, total. ♦ (Adverbial; eliptic) Îmi convine, sunt de acord; foarte bine, bravo, excelent. II. Substantiv neutru: Timp al verbului care exprima o actiune petrecuta si incheiata in trecut; trecut. ♢ Perfectul compus = timp trecut care exprima actiunea fara a o raporta la momentul vorbirii sau raportand-o ca un trecut mai indepartat.
Perfectul simplu = timp trecut care exprima actiunea fara a o raporta la momentul vorbirii, sau raportand-o la un trecut mai apropiat.
Mai mult ca perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o actiune incheiata inaintea alteia, petrecuta tot in trecut. – Din limba latina Perfectus, limba germana Perfekt.

Varianta definitie 2: Perfect antonim: imperfect, nedesavarsit

Varianta definitie 3: PerfÉct adjectiv , interjectie, substantiv
1. adjectiv desavarsit, exceptional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, splendid, sublim, superb, (invechit) savarsit. (O interpretare -.)
2. adjectiv verifica cuvantul: ireprosabil.
3. adjectiv desavarsit, sfant. (- nevinovatie!)
4. adjectiv verifica cuvantul: absolut.
5. interjectie verifica cuvantul: bravo!
6. s., adjectiv (GRAM.) verifica cuvantul: trecut.
7. substantiv (GRAM.) perfectul simplu = (invechit) timpul savarsit.

Varianta definitie 4: Perfect adjectiv m., plural perfecti; f. singular perfecta, plural perfecte

Varianta definitie 5: Perfect substantiv neutru, plural perfecte

Varianta definitie 6: PerfÉct1 n. lingv.
Ansamblu de forme verbale care exprima o actiune efectuata si terminata pana la momentul vorbirii; trecut. /<lat. perfectus, limba germana Perfekt

Varianta definitie 7: PerfÉct2 adverb 1) Foarte bine; excelent. 2) (in replici) De acord; asa este; exact. /<lat. perfectus, limba germana Perfekt

Varianta definitie 8: PerfÉct3 -ta (-ti, -te) Care corespunde tuturor cerintelor; lipsit de defecte; desavarsit; ireprosabil; absolut; complet; impecabil. ♢ Numar - numar intreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi. A avea -ta dreptate a avea dreptate deplina. /<lat. perfectus, limba germana Perfekt

Varianta definitie 9: PerfÉct, -Ă adjectiv Care are toate calitatile; desavarsit. adverb De acord; foarte bine, excelent. substantiv neutru (Gram.) Timp al verbului care arata o actiune petrecuta si incheiata in trecut. [< limba latina perfectus, conform limba italiana perfetto, franceza parfait].

Varianta definitie 10: PerfÉct, -Ă I. adjectiv
1. care intruneste toate calitatile; desavarsit, ireprosabil, impecabil.
2. deplin, complet; absolut. o (matematica) numar - = numar natural egal cu suma divizorilor sai.
II. adverb cu desavarsire. ♢ (afirmativ) de acord! foarte bine! excelent! III. substantiv neutru timp al verbului care exprima o actiune petrecuta si incheiata in trecut. (< limba latina perfectus, limba germana perfekt)

Varianta definitie 11: Perfect (perfecta), adjectiv – Desavirsit, fara defecte.
Limba Latina perfectus (secolul XIX). – Derivat (din franceza) perfectiu(un)e, substantiv feminin; perfectiona, verb; perfectibil, adjectiv ; imperfect, adjectiv ; imperfectiune, substantiv feminin