Perfecțiune
Definitie, sens si explicatie
1Perfecțiune, perfectiuni, substantiv feminin Însusirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desavarsire. ♢ Locutiune adverb La perfectie = in mod desavarsit, perfect. ♦ (Concretizat) Lucru sau fiinta perfecta, desavarsita. [Pronuntat: -ti-u-, – Varianta: Perfectie substantiv feminin] – Din limba latina Perfectio, -onis, franceza Perfection.
2Perfectiune antonim: imperfectiune
3Perfecțiune substantiv
1. verifica cuvantul: sublim.
2. desavarsire, (livresc) impecabilitate, (rar) sublimitate, (invechit) savarsire. (- unei creatii artistice.)
3. verifica cuvantul: desavarsire.
1. verifica cuvantul: sublim.
2. desavarsire, (livresc) impecabilitate, (rar) sublimitate, (invechit) savarsire. (- unei creatii artistice.)
3. verifica cuvantul: desavarsire.
4Perfectiune substantiv feminin (silabe -ti-u-), g.-d. art. perfectiunii; (lucruri, fiinte) plural perfectiuni (si perfectie, in loc. adverb la -)
5Perfecțiune -i f. 1) Caracter perfect. 2) Lucru sau fiinta perfecta. [G.-d. Perfectiunii; Sil. -ti-u-] /<lat. perfectio, -onis, limba franceza: perfection
6Perfecțiune substantiv feminin Caracterul a ceea ce este perfect; desavarsire. [Pronume -ti-u-, varianta perfectie substantiv feminin / conform franceza perfection, limba latina perfectio].
7Perfecțiune Perfécție/ substantiv feminin insusirea, caracterul a ceea ce este perfect; desavarsire. o (in forma perfectie) la - = in mod desavarsit; fara cusur. (< limba latina perfectio, franceza perfection)