Definitie Persoană - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PersoanĂ, persoane, substantiv feminin
1. Individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea insusirilor sale fizice si psihice; fiinta omeneasca, ins. ♢ În persoana = A) loc. adjectiv si adverb insusi, personal, singur (fara intermediul cuiva); B) loc. adjectiv intruchipat, in carne si oase, personificat, ♦ (Înv.) Personaj (2).
2. (În sintagmele) Persoana fizica = om considerat ca subiect cu drepturi si cu obligatii si care participa in aceasta calitate la raporturile juridice civile.
Persoana juridica (sau morala) = organizatie care, avand o alcatuire de sine statatoare si un patrimoniu propriu in vederea indeplinirii unui anume scop admis de lege, este subiect cu drepturi si cu obligatii, deosebit de persoanele fizice care intra in componenta ei.
3. Categorie gramaticala specifica verbului si unor pronume (personal, reflexiv, posesiv, de intarire), prin care se indica vorbitorul, interlocutorul si orice obiect, deosebit de vorbitor si de interlocutor; fiecare dintre formele flexionare ale verbului si ale unor pronume prin care se indica raporturile de mai sus. – Din limba latina Persona, limba germana Person, franceza Personne.

Varianta definitie 2: PersoanĂ substantiv verifica cuvantul: erou, personaj.

Varianta definitie 3: PersoanĂ substantiv
1. chip, fata, figura, individ, ins, om, (popular) crestin, suflet, (Ban. si Transilvania) nat, (invechit) ipochimen, obraz, (familiar) mutra, tip, (peior.) creatura, specimen. (Am vazut acolo multe - cunoscute.)
2. verifica cuvantul: om. (- iubita.)
3. cap, individ, ins, om, (figurativ) caciula. (Cate 5000 de lei de -.)
4. (PSIH.) personalitate.

Varianta definitie 4: Persoana substantiv feminin, g.-d. art. persoanei; plural persoane

Varianta definitie 5: PersoanĂ -e f. 1) Reprezentant al speciei umane privit in ansamblul trasaturilor sale fizice si psihice; fiinta umana; om; individ; ins. 2) Om (sau organizatie) luat in raport cu societatea si privit ca subiect cu drepturi si cu obligatii. 3) lingv.
Categorie gramaticala, proprie pronumelor si verbelor, care indica vorbitorul, interlocutorul sau pe cel despre care se vorbeste. [G.-D. Persoanei] /<lat. persona, limba germana Person, limba franceza: personne

Varianta definitie 6: PersoanĂ substantiv feminin
1. Fiinta omeneasca; om; individ, ins. ♦ În persoana = a) personal, insusi; b) in carne si oase. ♦ (Jur.) Persoana fizica = om privit ca subiect cu drepturi si obligatii; persoana juridica = intreprindere, institutie etcetera careia legea ii acorda drepturi si datorii, fiind recunoscuta ca subiect de drept.
2. Categorie gramaticala a pronumelui si a conjugarii verbelor, care indica pe vorbitor, pe cel caruia i se adreseaza sau pe cei despre care se vorbeste. [< limba latina persona, conform limba italiana persona, franceza personne].

Varianta definitie 7: PersoanĂ substantiv feminin
1. individul uman considerat prin totalitatea insusirilor fizice si psihice; fiinta omeneasca, ins. o in - = a) personal. b) in carne si oase. o (jur.) - fizica = om privit ca subiect cu drepturi si obligatii. - juridica = intreprindere, institutie etcetera careia legea ii acorda drepturi si datorii, recunoscuta ca subiect de drept.
2. categorie gramaticala specifica verbului si unor pronume, care indica pe cel caruia i se adreseaza sau pe cel despre care se vorbeste; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprima aceasta categorie. (< limba latina persona, franceza personne)

Varianta definitie 8: Persoana (-ane), substantiv feminin – Fiinta umana, individ.
Franceza personne. – Derivat personaj (var. personagiu), substantiv masculin, din franceza personnage, varianta din limba italiana personaggio; personal, adjectiv (de persoana, al persoanei; substantiv neutru, tren de persoane), din franceza personnel; personalitate, substantiv feminin; personifica, verb; impersonal, adjectiv , toate din franceza

Varianta definitie 9: Persoana (persoane), substantiv feminin – Fiinta umana, individ.
Franceza personne. – Derivat personaj (var. personagiu), substantiv masculin, din franceza personnage, varianta din limba italiana personaggio; personal, adjectiv (de persoana, al persoanei; substantiv neutru, tren de persoane), din franceza personnel; personalitate, substantiv feminin; personifica, verb; impersonal, adjectiv , toate din franceza