Varianta definitie 2: Petec (petece), substantiv neutru –
1. Bucata, fisie de material, cirpa, zdreanta. –
2. Plasture, astupatura. –
3. Slabiciune, defect predominant. – Varianta petica, petic.
Mr. peatic, megl. petic.
Origine necunoscuta.
Pare cuvint identic calabr. pettica „fisie de piele”, care este trimis la limba greaca (veche) πιττάϰιον › limba latina pittacium „bucata de piele”, conform pitac, limba italiana petecchia, sp. petequia, (Corominas, III, 713), ca si sp. pedazo, cat., prov. pedaç, franceza pièce (Puscariu 1287; REW 6547); dar der. e dificila (Philippide, Principii, 18), a vrut s-o explice pornind de la verb a peteci, iar Byck-Graur 19 pornind de plural; dar, pe linga ca nu par convingatoare, aceste explicatii trec sub tacere problema accentului.
Alte explicatii nu sint nicidecum suficiente: din limba greaca (veche) πίττα „bitumen”, ca pata (Candrea, Conv. lit., XXXVIII (1904), 874); dintr-un prerom. *paltika, conform limba albaneza petke „mic” (Philippide, II, 726; K. Treimer, Beiträge zur limba albaneza Sprachgeschichte, p. 350; Capidan, Raporturile, 545).
Limba Latina *picticus? Derivat peticar (var. petecar), substantiv masculin (adunator de petice; telal; cizmar care pune petice); peticarie (var. petecarie), substantiv feminin (multime de petice, de haine vechi); petici (var. peteci), verb (a cirpi; a rupe, a zdrentui); peticos (var. petecos), adjectiv (plin de petice); (im)petecat (var. (im)peticat, (im)petecit), adjectiv (cirpit, plin de petice); peticut, substantiv neutru (petic; Muntenia, covor fin); peticari (var. petecari), verb (a petici).
litere.