1
Piață, piețe, substantiv feminin I.
1. Loc special amenajat unde se face comerț cu mărfuri, mai ales cu produse agroalimentare.
Trăsură (sau mașină) de piață = trăsură (sau mașină) care transportă, contra cost, persoane, bagaje etc.
Expresie A face piața = a cumpăra alimentele necesare pentru hrana zilnică. (Familiar) A se certa ca la piață = a se certa violent și folosind cuvinte grosolane.
2. Loc întins și deschis dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spații verzi, statui etc. II. (Ec. polonă) Sferă a circulației mărfurilor; cererea și oferta de mărfuri. – Din italiană Piazza.
1. Loc special amenajat unde se face comerț cu mărfuri, mai ales cu produse agroalimentare.
Trăsură (sau mașină) de piață = trăsură (sau mașină) care transportă, contra cost, persoane, bagaje etc.
Expresie A face piața = a cumpăra alimentele necesare pentru hrana zilnică. (Familiar) A se certa ca la piață = a se certa violent și folosind cuvinte grosolane.
2. Loc întins și deschis dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spații verzi, statui etc. II. (Ec. polonă) Sferă a circulației mărfurilor; cererea și oferta de mărfuri. – Din italiană Piazza.
DEX – dicționarul explicativ
2
Piață piețe feminin 1) Spațiu liber (cu monumente sau/și plantații decorative) în interiorul unei localități (mai ales urbane). Piața Marii Adunări Naționale. 2) Loc special amenajat, de obicei într-o localitate de tip orășenesc, unde se vând și se cumpără diferite produse agricole și industriale; târg.
A face piața a cumpăra produse alimentare (în special de la piață). 3) ec. Sferă de circulație a mărfurilor.
Piața internă totalitate a relațiilor de schimb de mărfuri din interiorul unei țări. Piața mondială totalitate a relațiilor privind schimbul de mărfuri între țările lumii. [Genitiv-dativ Pieței; Silabe Pia-] /<italiană piazza
A face piața a cumpăra produse alimentare (în special de la piață). 3) ec. Sferă de circulație a mărfurilor.
Piața internă totalitate a relațiilor de schimb de mărfuri din interiorul unei țări. Piața mondială totalitate a relațiilor privind schimbul de mărfuri între țările lumii. [Genitiv-dativ Pieței; Silabe Pia-] /<italiană piazza
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Piață substantiv feminin I.
1. Loc, spațiu întins, descoperit, unde se întâlnesc și se întretaie mai multe străzi într-un oraș.
2. Loc unde se vând și se cumpără mărfuri cu amănuntul (mai ales alimente); târg. II. Categorie economică a producției de mărfuri în care își găsește expresie totalitatea actelor de vânzare-cumpărare privită în unitate organică cu relațiile pe care le generează și în conexiune cu spațiul în care se desfășoară. [Pronume pia-ță, plural piețe. / < italiană piazza].
1. Loc, spațiu întins, descoperit, unde se întâlnesc și se întretaie mai multe străzi într-un oraș.
2. Loc unde se vând și se cumpără mărfuri cu amănuntul (mai ales alimente); târg. II. Categorie economică a producției de mărfuri în care își găsește expresie totalitatea actelor de vânzare-cumpărare privită în unitate organică cu relațiile pe care le generează și în conexiune cu spațiul în care se desfășoară. [Pronume pia-ță, plural piețe. / < italiană piazza].
DOOM – dicționarul ortografic
4
Piață substantiv feminin (silabe pia-), genitiv-dativ articulat pieței; plural piețe
DOOM – dicționarul ortografic
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Piață substantiv feminin I.
1. spațiu (întins) unde se întâlnesc și se întretaie mai multe străzi într-un oraș.
2. loc unde se vând și se cumpără mărfuri cu amănuntul (mai ales alimente, zarzavaturi).
II. categorie economică a producției de mărfuri în care își găsește expresia totalitatea relațiilor economice ce apar în procesul de vânzare-cumpărare a mărfurilor. o piață valutară = ansamblul operațiilor de vânzare-cumpărare de valută. (< italiană piazza)
1. spațiu (întins) unde se întâlnesc și se întretaie mai multe străzi într-un oraș.
2. loc unde se vând și se cumpără mărfuri cu amănuntul (mai ales alimente, zarzavaturi).
II. categorie economică a producției de mărfuri în care își găsește expresia totalitatea relațiilor economice ce apar în procesul de vânzare-cumpărare a mărfurilor. o piață valutară = ansamblul operațiilor de vânzare-cumpărare de valută. (< italiană piazza)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
Piață (piețe), substantiv feminin –
1. Scuar. –
2. Tîrg. – Aromână piață. Italiană piazza, parțial prin neogreacă πιάτζα (Iordan, Dift., 145), conform sârbă, croată pijaca, maghiară piac (Rew 6583).
1. Scuar. –
2. Tîrg. – Aromână piață. Italiană piazza, parțial prin neogreacă πιάτζα (Iordan, Dift., 145), conform sârbă, croată pijaca, maghiară piac (Rew 6583).
DER – dicționarul etimologic