1
Piatră, pietre, substantiv feminin I.
1. (La singular) Nume generic pentru orice rocă solidă, dură și casantă răspândite la suprafața sau în interiorul pământului; (și la plural) fragment de dimensiuni și de forme diferite dintr-o astfel de rocă; prin extensiune material fabricat pe cale artificială pentru a înlocui, cu diverse întrebuințări, rocă naturală.
Locuțiune adjectiv De piatră = A) neclintit; încremenit; B) greu; C) nesimțitor, insensibil; prin extensiune rău.
Expresie A scoate (sau a aduce etc. ceva) (și) din piatră (seacă) = a face, a realiza, a obține etc. (ceva) cu orice preț, depunând toate eforturile, trecând peste toate greutățile. A pune cea dinții piatră = a începe, a iniția o acțiune, o lucrare etc. Piatră în (sau din) casă = fată nemăritată (considerată de unii ca o povară pentru familie). A sta piatră pe capul cuiva = a constitui o greutate, o povară pentru cineva. A călca în piatră seacă = a se osteni zadarnic, a nu-i merge bine în ceea ce face, a avea ghinion. A-și pune carul în pietre = a lua o hotărâre la care nu mai renunță, a rămâne ferm în hotărârea luată; prin extensiune a se încăpățâna. Fuge de scapără pietrele = fuge foarte repede. E ger de crapă pietrele = este ger foarte mare. (A fi) tare (sau sănătos) ca piatra (sau de piatră) = (a fi) foarte sănătos și rezistent. A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o piatră pe inimă = a avea un mare necaz, a simți o mare neliniște. A (i se) lua sau a (i se) ridica (cuiva) o piatră de pe inimă (sau de pe suflet, de pe cuget) = a (se) elibera de o (mare) grijă, de o (mare) teamă; a găsi o soluție care să puna capăt unei situații dificile. A nu (mai) rămâne (sau a fi, a sta) ori a nu se (mai) ține etc. (nici) piatră de piatră (din ceva) = a nu se (mai) alege nimic (din ceva); a se distruge complet. A nu mai lăsa (nici) piatră de piatră = a distruge, a nimici; a face praf și pulbere. A număra pietrele = a umbla haimana. A arunca (cu) piatra sau (cu) pietre (în cineva) = a acuza, a învinui, a defăima (pe cineva).
(La plural) Numele unor jocuri de copii care se joacă cu pietricele.
2. (În sintagma) Epoca de piatră = prima și cea mai lungă perioadă din istoria omenirii, caracterizată prin utilizarea uneltelor de piatră (I 1).
3. (Urmat de determinări care arata felul, întrebuințarea sau modul de prelucrare) Bucată de piatră (I 1) prelucrată; obiect făcut dintr-o astfel de bucată. Piatra de moară.
Piatră litografică = piatră de calcar cu structura foarte fină și densa, care servește, în litografie, la prepararea clișeelor. Piatră de talie = piatră cu forme geometrice regulate, cu toate fețele bine tăiate și cu muchii perfect drepte, care servește la executarea sau la căptușirea unei zidării. Piatră de încercare = A) rocă silicioasă foarte dura folosită (în trecut) la verificarea purității aurului și a argintului; B) figurat mijloc de verificare a capacității, a sentimentelor, a valorii cuiva; dovadă, indiciu, mărturie. Piatră de temelie (sau fundamentală) = A) piatră care intră în construcția fundației unei clădiri și care adesea este pusă cu prilejul solemnității ce marchează începutul construcției; b) figurat principiu sau element de bază, esențial. Piatră unghiulară = A) piatră așezată în colțul fundației unei clădiri; B) figurat element de bază, fundamental. Piatră de ascuțit = bucată de gresie tăiată special pentru a folosi la ascuțirea unor obiecte tăioase; cute. Piatră prețioasă (sau scumpă, nestemată) = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate foarte mare, de valoare deosebită, care se găsește rar în natură și se folosește de obicei la confecționarea bijuteriilor. Piatră semiprețioasă = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate mare, relativ puțin răspândit în natură și întrebuințat de obicei la confecționarea bijuteriilor de mai mică valoare.
4. Piesă folosită la unele jocuri de societate, confecționată din piatră (I 1) sau, prin extensiune, din os, din lemn etc.
5. (Popular) Meteorit.
6. (Regional) Greutate (de cântar sau de balanță).
7. Precipitație formală din particule de gheață, care cade atunci când în interiorul norilor de furtună există curenți ascendenți puternici; prin restrângere fiecare dintre particulele de gheață care formează această precipitație; grindină. II. P. anal.
1. Crustă de săruri minerale care se depune, cu vremea, pe pereții unui vas în care se fierbe apă sau în care se păstrează lichide.
2. Substanță calcaroasă, gălbuie sau negricioasă, care se formează uneori pe suprafața dinților neîngrijiți; tartru.
3. (Medicină; de obicei cu determinări care arată organul în care se formează) Calcul; prin extensiune litiază.
4. Compuse: (popular) piatră-acră = alaun (de aluminiu și de potasiu); piatră-vânătă = sulfat de cupru hidratat; piatra-iadului = azotat de argint; piatră-de-var = carbonat de calciu; piatră-pucioasă = sulf (în formă de bucăți). – Latină Petra.
1. (La singular) Nume generic pentru orice rocă solidă, dură și casantă răspândite la suprafața sau în interiorul pământului; (și la plural) fragment de dimensiuni și de forme diferite dintr-o astfel de rocă; prin extensiune material fabricat pe cale artificială pentru a înlocui, cu diverse întrebuințări, rocă naturală.
Locuțiune adjectiv De piatră = A) neclintit; încremenit; B) greu; C) nesimțitor, insensibil; prin extensiune rău.
Expresie A scoate (sau a aduce etc. ceva) (și) din piatră (seacă) = a face, a realiza, a obține etc. (ceva) cu orice preț, depunând toate eforturile, trecând peste toate greutățile. A pune cea dinții piatră = a începe, a iniția o acțiune, o lucrare etc. Piatră în (sau din) casă = fată nemăritată (considerată de unii ca o povară pentru familie). A sta piatră pe capul cuiva = a constitui o greutate, o povară pentru cineva. A călca în piatră seacă = a se osteni zadarnic, a nu-i merge bine în ceea ce face, a avea ghinion. A-și pune carul în pietre = a lua o hotărâre la care nu mai renunță, a rămâne ferm în hotărârea luată; prin extensiune a se încăpățâna. Fuge de scapără pietrele = fuge foarte repede. E ger de crapă pietrele = este ger foarte mare. (A fi) tare (sau sănătos) ca piatra (sau de piatră) = (a fi) foarte sănătos și rezistent. A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o piatră pe inimă = a avea un mare necaz, a simți o mare neliniște. A (i se) lua sau a (i se) ridica (cuiva) o piatră de pe inimă (sau de pe suflet, de pe cuget) = a (se) elibera de o (mare) grijă, de o (mare) teamă; a găsi o soluție care să puna capăt unei situații dificile. A nu (mai) rămâne (sau a fi, a sta) ori a nu se (mai) ține etc. (nici) piatră de piatră (din ceva) = a nu se (mai) alege nimic (din ceva); a se distruge complet. A nu mai lăsa (nici) piatră de piatră = a distruge, a nimici; a face praf și pulbere. A număra pietrele = a umbla haimana. A arunca (cu) piatra sau (cu) pietre (în cineva) = a acuza, a învinui, a defăima (pe cineva).
(La plural) Numele unor jocuri de copii care se joacă cu pietricele.
2. (În sintagma) Epoca de piatră = prima și cea mai lungă perioadă din istoria omenirii, caracterizată prin utilizarea uneltelor de piatră (I 1).
3. (Urmat de determinări care arata felul, întrebuințarea sau modul de prelucrare) Bucată de piatră (I 1) prelucrată; obiect făcut dintr-o astfel de bucată. Piatra de moară.
Piatră litografică = piatră de calcar cu structura foarte fină și densa, care servește, în litografie, la prepararea clișeelor. Piatră de talie = piatră cu forme geometrice regulate, cu toate fețele bine tăiate și cu muchii perfect drepte, care servește la executarea sau la căptușirea unei zidării. Piatră de încercare = A) rocă silicioasă foarte dura folosită (în trecut) la verificarea purității aurului și a argintului; B) figurat mijloc de verificare a capacității, a sentimentelor, a valorii cuiva; dovadă, indiciu, mărturie. Piatră de temelie (sau fundamentală) = A) piatră care intră în construcția fundației unei clădiri și care adesea este pusă cu prilejul solemnității ce marchează începutul construcției; b) figurat principiu sau element de bază, esențial. Piatră unghiulară = A) piatră așezată în colțul fundației unei clădiri; B) figurat element de bază, fundamental. Piatră de ascuțit = bucată de gresie tăiată special pentru a folosi la ascuțirea unor obiecte tăioase; cute. Piatră prețioasă (sau scumpă, nestemată) = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate foarte mare, de valoare deosebită, care se găsește rar în natură și se folosește de obicei la confecționarea bijuteriilor. Piatră semiprețioasă = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate mare, relativ puțin răspândit în natură și întrebuințat de obicei la confecționarea bijuteriilor de mai mică valoare.
4. Piesă folosită la unele jocuri de societate, confecționată din piatră (I 1) sau, prin extensiune, din os, din lemn etc.
5. (Popular) Meteorit.
6. (Regional) Greutate (de cântar sau de balanță).
7. Precipitație formală din particule de gheață, care cade atunci când în interiorul norilor de furtună există curenți ascendenți puternici; prin restrângere fiecare dintre particulele de gheață care formează această precipitație; grindină. II. P. anal.
1. Crustă de săruri minerale care se depune, cu vremea, pe pereții unui vas în care se fierbe apă sau în care se păstrează lichide.
2. Substanță calcaroasă, gălbuie sau negricioasă, care se formează uneori pe suprafața dinților neîngrijiți; tartru.
3. (Medicină; de obicei cu determinări care arată organul în care se formează) Calcul; prin extensiune litiază.
4. Compuse: (popular) piatră-acră = alaun (de aluminiu și de potasiu); piatră-vânătă = sulfat de cupru hidratat; piatra-iadului = azotat de argint; piatră-de-var = carbonat de calciu; piatră-pucioasă = sulf (în formă de bucăți). – Latină Petra.
DEX – dicționarul explicativ
2
Piatră pietre feminin 1) Rocă dură răspândită la suprafața sau în interiorul pământului, având diferite întrebuințări.
Epoca de piatră perioadă din istoria omenirii, caracterizată prin confecționarea uneltelor și armelor din piatră. Epoca pietrei cioplite paleolitic. Epoca pietrei șlefuite neolitic. Piatră abrazivă rocă foarte dură, întrebuințată la confecționarea abrazoarelor. Piatră ponce vezi Ponce. piatră de mozaic amestec de minerale mărunțite, întrebuințat la confecționarea mozaicurilor. Piatră litografică rocă sedimentară de calcar, folosită în litografie pentru confecționarea clișeelor. Piatră de încercare a) rocă foarte dură întrebuințată pentru controlarea purității aurului și a argintului; b) mijloc de control al capacității morale și/sau fizice ale unei persoane. Piatră prețioasă (sau nestemată, scumpă, rară) mineral cristalizat, transparent, strălucitor, de mare valoare, întrebuințat pentru confecționarea bijuteriilor și a altor podoabe. Piatră semiprețioasă mineral cristalizat, având o valoare mai mică decât piatra prețioasă. Piatră filozofală a) substanță miraculoasă, care, după părerea alchimiștilor medievali, poate preface toate metalele în aur și poate vindeca bolile; b) mare descoperire. (A fi) tare ca piatra (a fi) foarte rezistent. A avea inimă de piatră a fi foarte crud, nemilos. A fi de piatră a fi nesimțitor. A scoate apă și din piatră seacă a obține ceva dorit în orice împrejurări. Piatră acră sulfat dublu de aluminiu și de potasiu; alaun. Piatră vânătă sulfat de cupru hidratat. Piatră de var carbonat de calciu. Piatra iadului azotat de argint. Piatră pucioasă sulf în formă de bucăți. 2) Bucată dintr-o astfel de rocă. Clădire de piatră.
Drum de piatră.
Piatră de ascuțit cute. Piatră de moară fiecare dintre cele două pietre mari rotunde și plate ale morii, care servesc pentru măcinatul grăunțelor. Piatră de temelie a) piatră care se pune drept fundament la o construcție; b) component fundamental și esențial pentru ceva. Piatră de hotar a) piatră pusă pentru a marca un hotar; b) obiect care delimitează, separă ceva. Piatră kilometrică piatră paralelipipedică, pe care se indică numărul de kilometri de la locul unde este așezată aceasta până la o localitate. Piatră în casă fată mare nemăritată (stătută), considerată ca o povară pentru familie. A pune prima (sau cea dintâi) piatră a iniția ceva. A arunca cu piatra în cineva a aduce învinuiri cuiva. A nu lăsa (sau a nu rămâne) piatră pe piatră a distruge până în temelie, complet. A scula pietrele din somn a se împiedica. A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o piatră pe inimă a se zbuciuma. A i se lua (sau a i se ridica) cuiva o piatră de pe inimă (sau de pe suflet) a scăpa de o stare sufletească apăsătoare, plină de griji și de zbucium. Ori cu piatra de cap, ori cu capul de piatră oricum ai proceda, e tot rău. 3) Strat dur depus pe pereții vaselor în care se fierbe sau se păstrează apă.
Piatră de vin tartru. 4) Substanță calcaroasă care se depune pe coroana dinților; tartru dentar; detritus. 5) medicină Concrețiune formată din săruri în unele organe interne (ficat, rinichi, etc.); calcul. 6) Fiecare dintre piesele jocului de domino sau ale altor jocuri de societate. 7) popular Precipitații atmosferice sub forma unor bucățele de gheață (provenite prin înghețarea picăturilor de ploaie); grindină. [Genitiv-dativ Pietrei; Silabe Pia-] /<latină petra
Epoca de piatră perioadă din istoria omenirii, caracterizată prin confecționarea uneltelor și armelor din piatră. Epoca pietrei cioplite paleolitic. Epoca pietrei șlefuite neolitic. Piatră abrazivă rocă foarte dură, întrebuințată la confecționarea abrazoarelor. Piatră ponce vezi Ponce. piatră de mozaic amestec de minerale mărunțite, întrebuințat la confecționarea mozaicurilor. Piatră litografică rocă sedimentară de calcar, folosită în litografie pentru confecționarea clișeelor. Piatră de încercare a) rocă foarte dură întrebuințată pentru controlarea purității aurului și a argintului; b) mijloc de control al capacității morale și/sau fizice ale unei persoane. Piatră prețioasă (sau nestemată, scumpă, rară) mineral cristalizat, transparent, strălucitor, de mare valoare, întrebuințat pentru confecționarea bijuteriilor și a altor podoabe. Piatră semiprețioasă mineral cristalizat, având o valoare mai mică decât piatra prețioasă. Piatră filozofală a) substanță miraculoasă, care, după părerea alchimiștilor medievali, poate preface toate metalele în aur și poate vindeca bolile; b) mare descoperire. (A fi) tare ca piatra (a fi) foarte rezistent. A avea inimă de piatră a fi foarte crud, nemilos. A fi de piatră a fi nesimțitor. A scoate apă și din piatră seacă a obține ceva dorit în orice împrejurări. Piatră acră sulfat dublu de aluminiu și de potasiu; alaun. Piatră vânătă sulfat de cupru hidratat. Piatră de var carbonat de calciu. Piatra iadului azotat de argint. Piatră pucioasă sulf în formă de bucăți. 2) Bucată dintr-o astfel de rocă. Clădire de piatră.
Drum de piatră.
Piatră de ascuțit cute. Piatră de moară fiecare dintre cele două pietre mari rotunde și plate ale morii, care servesc pentru măcinatul grăunțelor. Piatră de temelie a) piatră care se pune drept fundament la o construcție; b) component fundamental și esențial pentru ceva. Piatră de hotar a) piatră pusă pentru a marca un hotar; b) obiect care delimitează, separă ceva. Piatră kilometrică piatră paralelipipedică, pe care se indică numărul de kilometri de la locul unde este așezată aceasta până la o localitate. Piatră în casă fată mare nemăritată (stătută), considerată ca o povară pentru familie. A pune prima (sau cea dintâi) piatră a iniția ceva. A arunca cu piatra în cineva a aduce învinuiri cuiva. A nu lăsa (sau a nu rămâne) piatră pe piatră a distruge până în temelie, complet. A scula pietrele din somn a se împiedica. A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o piatră pe inimă a se zbuciuma. A i se lua (sau a i se ridica) cuiva o piatră de pe inimă (sau de pe suflet) a scăpa de o stare sufletească apăsătoare, plină de griji și de zbucium. Ori cu piatra de cap, ori cu capul de piatră oricum ai proceda, e tot rău. 3) Strat dur depus pe pereții vaselor în care se fierbe sau se păstrează apă.
Piatră de vin tartru. 4) Substanță calcaroasă care se depune pe coroana dinților; tartru dentar; detritus. 5) medicină Concrețiune formată din săruri în unele organe interne (ficat, rinichi, etc.); calcul. 6) Fiecare dintre piesele jocului de domino sau ale altor jocuri de societate. 7) popular Precipitații atmosferice sub forma unor bucățele de gheață (provenite prin înghețarea picăturilor de ploaie); grindină. [Genitiv-dativ Pietrei; Silabe Pia-] /<latină petra
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Piatră (pietre), substantiv feminin –
1. Fragment de rocă dură. –
2. Calcul, litiază. –
3. Grindină. – Aromână, meglenoromână katră. Latină petra (Pușcariu 1303; Candrea-dens., 1371; Rew 6445), conform italiană pietra, provensală peira, franceză pierre, spaniolă piedra, portugheză pedra. – Derivat pietrar (variantă petrar), substantiv masculin (cioplitor în piatră; pește de rîu, Aspre zingel; pasăre, Saxicola oenanthe); pietrean, substantiv masculin (locuitor al orașului Piatra-neamț; pasăre, Saxicola oenanthe); pietrărie, substantiv feminin (carieră de piatră; meseria pietrarului; bijuterie cu pietre prețioase); pietricele substantiv feminin plural (joc de copii); pietriș (variantă petriș), substantiv neutru (piatră măruntă, prund); pietroi, substantiv masculin (piatră mare, stîncă); pietros (variantă petros), adjectiv (cu piatră; dur, tare; rece, nemilos; varietate de cireșe); pietroșel, substantiv masculin (cînepar, Cannabina Krameri); pietrui, verb (a pava); pietruri, substantiv feminin plural (produse chimice în general; unguent); împietri, verb (a hotărnici; a uimi, a ului); împietroșa, verb (a întări). Pietros (aromână kitros) poate reprezenta direct latină petrōsus (Pușcariu 1317; Candrea-dens., 1372), conform italiană pietroso.
1. Fragment de rocă dură. –
2. Calcul, litiază. –
3. Grindină. – Aromână, meglenoromână katră. Latină petra (Pușcariu 1303; Candrea-dens., 1371; Rew 6445), conform italiană pietra, provensală peira, franceză pierre, spaniolă piedra, portugheză pedra. – Derivat pietrar (variantă petrar), substantiv masculin (cioplitor în piatră; pește de rîu, Aspre zingel; pasăre, Saxicola oenanthe); pietrean, substantiv masculin (locuitor al orașului Piatra-neamț; pasăre, Saxicola oenanthe); pietrărie, substantiv feminin (carieră de piatră; meseria pietrarului; bijuterie cu pietre prețioase); pietricele substantiv feminin plural (joc de copii); pietriș (variantă petriș), substantiv neutru (piatră măruntă, prund); pietroi, substantiv masculin (piatră mare, stîncă); pietros (variantă petros), adjectiv (cu piatră; dur, tare; rece, nemilos; varietate de cireșe); pietroșel, substantiv masculin (cînepar, Cannabina Krameri); pietrui, verb (a pava); pietruri, substantiv feminin plural (produse chimice în general; unguent); împietri, verb (a hotărnici; a uimi, a ului); împietroșa, verb (a întări). Pietros (aromână kitros) poate reprezenta direct latină petrōsus (Pușcariu 1317; Candrea-dens., 1372), conform italiană pietroso.
DER – dicționarul etimologic
4
Piatră substantiv feminin (silabe -tră), genitiv-dativ articulat pietrei; plural pietre
DOOM – dicționarul ortografic