Definitie Piață - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PiaȚĂ, piete, substantiv feminin I.
1. Loc special amenajat unde se face comert cu marfuri, mai ales cu produse agroalimentare. ♢ Trasura (sau masina) de piata = trasura (sau masina) care transporta, contra cost, persoane, bagaje etcetera ♢ Expresie A face piata = a cumpara alimentele necesare pentru hrana zilnica. (Familiar) A se certa ca la piata = a se certa violent si folosind cuvinte grosolane.
2. Loc intins si deschis dintr-o localitate, unde se intalnesc sau se intretaie mai multe strazi, adesea amenajat cu spatii verzi, statui etcetera II. (Ec. pol.) Sfera a circulatiei marfurilor; cererea si oferta de marfuri. – Din limba italiana Piazza.

Varianta definitie 2: PiaȚĂ substantiv targ, (la orientali) bazar, (invechit) targoviste. (Îsi vinde produsele la -.)

Varianta definitie 3: Piata substantiv feminin (silabe pia-), g.-d. art. pietei; plural piete

Varianta definitie 4: PiaȚĂ piete f. 1) Spatiu liber (cu monumente sau/si plantatii decorative) in interiorul unei localitati (mai ales urbane). Piata Marii Adunari Nationale. 2) Loc special amenajat, de obicei intr-o localitate de tip orasenesc, unde se vand si se cumpara diferite produse agricole si industriale; targ. ♢ A face piata a cumpara produse alimentare (in special de la piata). 3) ec.
Sfera de circulatie a marfurilor. ♢ Piata interna totalitate a relatiilor de schimb de marfuri din interiorul unei tari. Piata mondiala totalitate a relatiilor privind schimbul de marfuri intre tarile lumii. [G.-D. Pietei; Sil. Pia-] /<it. piazza

Varianta definitie 5: PiaȚĂ substantiv feminin I.
1. Loc, spatiu intins, descoperit, unde se intalnesc si se intretaie mai multe strazi intr-un oras.
2. Loc unde se vand si se cumpara marfuri cu amanuntul (mai ales alimente); targ. II. Categorie economica a productiei de marfuri in care isi gaseste expresie totalitatea actelor de vanzare-cumparare privita in unitate organica cu relatiile pe care le genereaza si in conexiune cu spatiul in care se desfasoara. [Pronume pia-ta, plural piete. / < limba italiana piazza].

Varianta definitie 6: PiaȚĂ substantiv feminin I.
1. spatiu (intins) unde se intalnesc si se intretaie mai multe strazi intr-un oras.
2. loc unde se vand si se cumpara marfuri cu amanuntul (mai ales alimente, zarzavaturi).
II. categorie economica a productiei de marfuri in care isi gaseste expresia totalitatea relatiilor economice ce apar in procesul de vanzare-cumparare a marfurilor. o - valutara = ansamblul operatiilor de vanzare-cumparare de valuta. (< limba italiana piazza)

Varianta definitie 7: Piata (piete), substantiv feminin –
1. Scuar. –
2. Tirg. – Mr. piata. limba italiana: piazza, partial prin limba neogreaca: πιάτζα (Iordan, Dift., 145), conform limba sarba:, cr. pijaca, mag. piac (REW 6583).