Definitie Pierde - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PiÉrde, pierd, verb III. I.
1. Tranzitiv A nu mai sti unde se afla, unde a pus, unde a ratacit (un bun material). ♢ Expresie A(-si) pierde sirul = a se incurca, a se zapaci; a nu mai avea continuitate (in vorbire, scris, gandire).
2. Tranzitiv A nu mai cunoaste sau a nu mai gasi drumul, locul etcetera cautat; a gresi directia. ♢ A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai sti unde se afla, unde poate fi gasit.
A-si pierde (sau, reflexiv, a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi gasit; a disparea. ♦ Reflexiv A se rataci de grupul in care se afla.
3. Reflexiv Figurativ A se lasa absorbit de ceva, a se cufunda in...
4. Reflexiv Figurativ A fi cuprins, coplesit de un sentiment, de o emotie; a nu mai sti ce sa faca. II. Tranzitiv
1. A fi deposedat de..., a ramane fara..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi. ♢ Expresie A pierde din mana = a scapa un prilej favorabil.
A pierde pamantul de sub picioare = A) a nu-si mai putea pastra echilibrul din cauza unei proaste stari fizice, a unui pas gresit etcetera; B) a fi pe punctul de a pierde o anumita situatie materiala sau sociala.
A-si pierde viata = a muri; a fi omorat.
A-si pierde cunostinta (sau simtirea) = a lesina.
A-si pierde cumpatul (sau rabdarea) = a nu se mai putea stapani, a se enerva. ♦ A ramane fara o parte a corpului, fara un organ, fara o facultate; a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate. ♢ Expresie A pierde sange = a avea hemoragie.
A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scadea sau a le inceta secretia laptelui (intr-o perioada cand aceasta ar trebui sa fie normala).
A-si pierde mintile = a innebuni. ♦ (Despre plante) A i se usca (si a-i cadea) frunzele, rodul etcetera
2. (Pop.; despre femei) A avorta.
3. A fi lipsit (pentru totdeauna) de o fiinta draga; a rupe relatiile (de prietenie) cu cineva, a fi parasit.
4. A fi invins intr-un razboi, intr-o intrecere; a nu castiga un proces etcetera
5. A sosi prea tarziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp.
6. A folosi timpul in mod nerational, irosindu-l sau profitand insuficienit de el. ♢ Expresie Fara a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neintarziat. ♢ Compus: pierde-vara substantiv masculin invar. = om care isi iroseste timpul, care nu munceste si umbla fara nici un rost. Iii.
1. Tranzitiv (Popular) A ucide, a omori. ♦ Reflexiv A muri. ♦ Tranzitiv si reflexiv A(-si) cauza un mare rau, neajuns etcetera; a pune sau a se afla intr-o situatie extrem de grea.
2. Tranzitiv (Înv. si popular) A distruge, a nimici (popoare, tari, asezari, bunuri materiale etcetera).
3. Tranzitiv (Popular) A face sa dispara, sa piara; prin extensiune a compromite.
4. Reflexiv A iesi din campul vizual, a nu se mai vedea; a disparea. ♦ Figurativ A trece neobservat, neluat in consideratie. ♦ Tranzitiv A nu mai putea urmari cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea. ♢ Expresie A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult.
5. Reflexiv (Despre sunete, voci, zgomote) A-si diminua treptat intensitatea, a deveni din ce in ce mai slab; a se stinge. – Limba Latina Perdere.

Varianta definitie 2: A pierde antonim: a birui, a castiga, a dobandi, a gasi, a insusi

Varianta definitie 3: A se pierde antonim: a se vedea

Varianta definitie 4: PiÉrde verb verifica cuvantul: asasina, avorta, compromite, discredita, distruge, fastaci, intimida, incurca, nimici, omori, potopi, prapadi, sfarama, suprima, ucide, zapaci, zdrobi, zvanta.

Varianta definitie 5: PiÉrde verb
1. a rataci, (regional) a prapadi. (A - un obiect.)
2. verifica cuvantul: rataci.
3. verifica cuvantul: razleti.
4. a se rataci, (regional) a se zahatui, a se zarasti. (S-a - in padure.)
5. verifica cuvantul: disparea.
6. (regional) a prapadi. (L-a - din ochi, in multime.)
7. (invechit si reg.) a pune. (Și-a - intreaga avere.)
8. (invechit) a pagubi. (A - doi galbeni la joc.)
9. verifica cuvantul: irosi.
10. a rata, a scapa. (A - o mare ocazie.)
11. a consuma, a folosi, a intrebuinta. (Și-a - intreaga zi reparand bicicleta.)

Varianta definitie 6: Pierde verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural pierd; conjunctie: prezent 3 singular si plural piarda; part. pierdut

Varianta definitie 7: A piÉrde pierd tranzitiv 1) (bunuri materiale, fiinte, situatii, stari fizice sau morale, sentimente etcetera) A nu mai avea in posesie; a inceta de a mai poseda; a prapadi. - basmaluta. - vaca. - postul. - drepturile. - increderea. ♢ - cunostinta a cadea in nesimtire; a lesina. - firul (gandurilor) a se incurca. - urma (sau urmele) cuiva a nu mai sti unde se afla cineva sau ceva. - ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (parti ale corpului) A inceta de a mai avea (in urma unui accident, a unei operatii etcetera). ♢ A-si - capul a se zapaci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alaturi din cauza mortii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reusi sa prinda; a scapa. ♢ - drumul (sau calea) a se rataci. 5) (partide, intreceri sportive, procese, lupte etcetera) A face sa fie ratat; a nu castiga; a nu obtine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etcetera) A consuma in mod nerentabil si nechibzuit; a irosi; a prapadi. - timpul. /<lat. perdere

Varianta definitie 8: A se piÉrde ma pierd intranzitiv 1) A inceta de a mai fi perceput cu organele de simt. Pasarea s-a pierdut in inaltul cerului. 2) A inceta sa mai existe (in mod fatal); a disparea fara urma; a se prapadi.
S-a pierdut in timpul deportarilor.
Multe cantece vechi se pierd. 3) (despre persoane) A deveni incapabil de a judeca drept (pentru un timp scurt); a nu mai sti de sine; a se zapaci; a se nauci. /<lat. perdere

Varianta definitie 9: Pierde (pierd, pierdut), verb –
1. A ramine fara, a nu mai avea. –
2. A risipi, a irosi. –
3. A se rataci. –
4. A distruge, a extermina. –
5. A duce la pierzanie. –
6. A fi infrint. –
7. A avorta. –
8. (Refl.) A fi naucit, cuprins de emotie. – Varianta cuvant invechit piarde.
Mr. cherdu, chiardire, megl. perd, peardiri, istr. pierd.
Limba Latina pĕrdĕre (Puscariu 1314; Candrea-Dens., 1385; REW 6403), conform limba italiana perdere, prov., franceza, cat. perdre, sp., port. perder. – Derivat pierzare (var. pierzanie), substantiv feminin (moarte naprasnica); pierzator, adjectiv (nimicitor); raspiarde, verb (a duce la pieire), secolul XVII, cuvant invechit; pierde-vara, substantiv masculin (vagabond, golan).