Definitie Piper - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PipÉr, (1, 2) piperi, substantiv masculin, (3) substantiv neutru
1. Substantiv masculin Planta tropicala din familia piperaceelor, cu tulpina lunga si subtire, taratoare sau agatatoare, ale carei fructe, in forma de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. restr. (la singular; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante. ♢ Locutiune adjectiv Cu piper = (despre glume, anecdote etcetera) piperat (3), usor indecent, picant. ♢ Expresie (Familiar) A avea (sau a fi cu) piper pe limba = a fi ironic, rautacios, caustic.
A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supara, a se mania.
A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supara, a mania, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii rautacioase.
A face (pe cineva) cu sare si cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou si cu otet.
A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi. ♦ Figurativ Element dinamic, inviorator sau plin de haz.
2. Substantiv masculin (Botanica; reg.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante. ♢ (in compusul) Piperul-apelor = silnic (Glechoma hederacea). ♢ Piper rosu = boia de ardei.
3. Substantiv neutru: Numele unui dans popular care se joaca la nunti; melodie dupa care se executa acest dans. – Din limba neogreaca: Piperi, limba slava (veche) Piperŭ.

Varianta definitie 2: PipÉr substantiv verifica cuvantul: ardei, duh, haz, spirit, umor.

Varianta definitie 3: Piper (condiment, ardei) substantiv masculin, (ardei) plural piperi

Varianta definitie 4: PipÉr -i m. 1) Arbust exotic cu tulpina taratoare, avand frunze ovale, flori mici, galbene, si fructe boabe (negre la coacere), folosite drept condiment. ♢ A avea (sau a fi) cu - la nas a fi rautacios. A i se sui -ul la nas a se supara. 2) reg.
Planta legumicola cultivata pentru fructul ei carnos, bogat in vitamine, la inceput verde, apoi galben sau rosu, avand gust dulce sau iute intepator; ardei. ♢ --rosu boia de ardei. Iute ca -ul a) care se irita usor; suparacios; b) care este sprinten, harnic. 3) Fruct al acestei plante. /<ngr. piperi, sl. piperu

Varianta definitie 5: Piper, piperi, substantiv masculin
1. Planta tropicala (Piper nigrum) ale carei fructe (boabe) sunt variat utilizate drept condiment.
Se comercializeaza ca piper macinat (pulbere) sau ca piper boabe (boabe intregi), iar acestea ca: A) piper verde = boabe recoltate inainte de maturare, conservate in saramura sau otet; B) piper negru = boabe recoltate verzi, apoi uscate; C) piper alb = boabe mature, decorticate.
2. Boabe picante ale altor plante exotice: A) piper roz (rosu) sau piper american (pink peppercorns) = fructele aromatice ale unui mic arbore sud-american (Schinus molle); B) piper chinezesc sau de Sichuan (Chinese pepper) = fructele uscate ale unui arbore asiatic (Zanthoxylum piperitum), cu gust si aroma de piper.
3. (Adesea sin. cu boia) Piper de Cayenne = boia extrem de iute obtinuta din ardei de Cayenne (fr. poivre de Cayenne); popular piper rosu = boia de ardei.

Varianta definitie 6: Piper (piperi), substantiv masculin – Planta tropicala cu fructele folosite drept condiment (Piper nigrum). – Mr., megl. piper.
Sl. piperĭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 37; Miklosich, Fremdw., 121; REW 6521; conform Vasmer, Gr., 116), conform limba slava (veche) piprŭ, bulgara piper, limba neogreaca: πιπέρι. – Derivat piparca (mr. piperca), din mag. piperka (dupa Tiktin, Candrea si Galdi, Dict., 151, din mag. paprika); piparus (var. piperus), substantiv masculin (Mold., ardei; piperul-lupului, Asarum europaeum; dans traditional); pipera (var. pipara), verb (a pune piper); piperat, adjectiv (cu piper; picant, excitant; foarte scump, exorbitant); pipernita, substantiv feminin (piperul-lupului; cimbru, Satureia hortensis; vas pentru piper macinat), din pol. pipernicza (Cihac, II, 256), bulgara pipernica (Conev 64) sau din piper cu sufix -nita.
Din rom. provine limba neogreaca: πιπερᾶτος (asezonat cu piper).