Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Piper

1 * Cuvantul cu diacritice: pipér
Cuvantul fara diacritice: piper

Definitie: PIPER, (1, 2) piperi, substantiv masculin, (3) substantiv neutru 1. Substantiv masculin Plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. restr. (la singular; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante. ♢ Locutiune adjectiv Cu piper = (despre glume, anecdote etcetera) piperat (3), ușor indecent, picant. ♢ Expresie (Familiar) A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic. A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supăra, a se mânia. A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supăra, a mânia, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii răutăcioase. A face (pe cineva) cu sare și cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou și cu oțet. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi. ♦ Figurativ Element dinamic, înviorător sau plin de haz. 2. Substantiv masculin (Botanica; reg.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante. ♢ (în compusul) Piperul-apelor = silnic (Glechoma hederacea). ♢ Piper roșu = boia de ardei. 3. Substantiv neutru: Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Din limba neogreaca: piperi, limba slava (veche) piperŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: pipér
Cuvantul fara diacritice: piper

Definitie: PIPER substantiv verifica cuvantul: ardei, duh, haz, spirit, umor.

3 * Cuvantul cu diacritice: pipér
Cuvantul fara diacritice: piper

Definitie: piper (condiment, ardei) substantiv masculin, (ardei) plural piperi

4 * Cuvantul cu diacritice: pipér -i
Cuvantul fara diacritice: piper

Definitie: PIPER -i m. 1) Arbust exotic cu tulpină târâtoare, având frunze ovale, flori mici, galbene, și fructe boabe (negre la coacere), folosite drept condiment. ♢ A avea (sau a fi) cu - la nas a fi răutăcios. A i se sui -ul la nas a se supăra. 2) reg. Plantă legumicolă cultivată pentru fructul ei cărnos, bogat în vitamine, la început verde, apoi galben sau roșu, având gust dulce sau iute înțepător; ardei. ♢ --roșu boia de ardei. Iute ca -ul a) care se irită ușor; supărăcios; b) care este sprinten, harnic. 3) Fruct al acestei plante. limba neogreaca: piperi, sl. piperu

5 * Cuvantul cu diacritice: piper
Cuvantul fara diacritice: piper

Definitie: PIPER, piperi, substantiv masculin 1. Plantă tropicală (Piper nigrum) ale cărei fructe (boabe) sunt variat utilizate drept condiment. Se comercializează ca piper măcinat (pulbere) sau ca piper boabe (boabe întregi), iar acestea ca: a) piper verde = boabe recoltate înainte de maturare, conservate în saramură sau oțet; b) piper negru = boabe recoltate verzi, apoi uscate; c) piper alb = boabe mature, decorticate. 2. Boabe picante ale altor plante exotice: a) piper roz (roșu) sau piper american (pink peppercorns) = fructele aromatice ale unui mic arbore sud-american (Schinus molle); b) piper chinezesc sau de Sichuan (Chinese pepper) = fructele uscate ale unui arbore asiatic (Zanthoxylum piperitum), cu gust și aromă de piper. 3. (Adesea sin. cu boia) Piper de Cayenne = boia extrem de iute obținută din ardei de Cayenne (fr. poivre de Cayenne); popular piper roșu = boia de ardei.

6 * Cuvantul cu diacritice: pipér pipéri
Cuvantul fara diacritice: piper

Definitie: piper (piperi), substantiv masculin – Plantă tropicală cu fructele folosite drept condiment (Piper nigrum). – Mr., megl. piper. Sl. piperĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Miklosich, Fremdw., 121; REW 6521; conform Vasmer, Gr., 116), conform limba slava (veche) piprŭ, bulgara piper, limba neogreaca: πιπέρι. – Derivat piparcă (mr. pipercă), din mag. piperka (după Tiktin, Candrea și Galdi, Dict., 151, din mag. paprika); pipăruș (var. piperuș), substantiv masculin (Mold., ardei; piperul-lupului, Asarum europaeum; dans tradițional); pipera (var. pipăra), verb (a pune piper); piperat, adjectiv (cu piper; picant, excitant; foarte scump, exorbitant); piperniță, substantiv feminin (piperul-lupului; cimbru, Satureia hortensis; vas pentru piper măcinat), din pol. pipernicza (Cihac, II, 256), bulgara pipernica (Conev 64) sau din piper cu sufix -niță. Din rom. provine limba neogreaca: πιπερᾶτος (asezonat cu piper).