Pis
Definitie, sens si explicatie
1Pis interjectie (Adesea repetat) Strigat cu care se cheama pisica. ♢ Expresie A nu zice (nici) pis = a nu spune nimic, a nu scoate nici o vorba, a tacea chitic. [Varianta: Pas interjectie] – Onomatopee.
2Pis/pis-pis interjectie
3Pis interj. (se foloseste, repetat, pentru a chema pisica). ♢ A nu spune nici - a nu spune nici un cuvant; a tacea molcom. /Onomat.
4Pis adjectiv invar. (reg.; despre oameni) cu nasul carn; carn.
5Pis interjectie –
1. Se foloseste pentru a chema pisica. –
2. Arata minimul ce se poate pronunta. – Megl. pis.
Creatie expresiva, conform sp. miz(-miz), limba rusa kis(-kis); se foloseste adesea cu reduplicare.
Ideea de baza trebuie sa fie aceea de mers silentios, conform pis. – Derivat pisoi, substantiv masculin (pisic; Arg., cuvant invechit, moneda de argint de 5 lei), cu sufix -oi; pisica, substantiv feminin (mita; Olt., frina carutei; numele celor trei persoane care preceda si anunta brezaia), cu sufix – -ica, conform megl. pisa, limba albaneza piso, limba sarba:, cr. pis (din limba sarba: dupa Cihac, Ii, 258), limba neogreaca: πισίϰα, poate din rom., limba turca: pisik(a), pisi (din limba turca: dupa Lahovary 1661 si Graur, Gs, Vi, 333, conform Ronzevalle 59), limba tiganeasca: pisik(a) (Graur 182), iran. pusek (Densusianu, Gs, I, 54), breton. pisik, limba engleza puss; pisic, substantiv masculin (pisoias); pisicesc, adjectiv (de pisica); pisiceste, adverb (ca pisicile); pisicuta, substantiv feminin (ramurele cu flori de salcie).
Conform: Barbulescu, Arhiva, Xxx, 387-
1. Se foloseste pentru a chema pisica. –
2. Arata minimul ce se poate pronunta. – Megl. pis.
Creatie expresiva, conform sp. miz(-miz), limba rusa kis(-kis); se foloseste adesea cu reduplicare.
Ideea de baza trebuie sa fie aceea de mers silentios, conform pis. – Derivat pisoi, substantiv masculin (pisic; Arg., cuvant invechit, moneda de argint de 5 lei), cu sufix -oi; pisica, substantiv feminin (mita; Olt., frina carutei; numele celor trei persoane care preceda si anunta brezaia), cu sufix – -ica, conform megl. pisa, limba albaneza piso, limba sarba:, cr. pis (din limba sarba: dupa Cihac, Ii, 258), limba neogreaca: πισίϰα, poate din rom., limba turca: pisik(a), pisi (din limba turca: dupa Lahovary 1661 si Graur, Gs, Vi, 333, conform Ronzevalle 59), limba tiganeasca: pisik(a) (Graur 182), iran. pusek (Densusianu, Gs, I, 54), breton. pisik, limba engleza puss; pisic, substantiv masculin (pisoias); pisicesc, adjectiv (de pisica); pisiceste, adverb (ca pisicile); pisicuta, substantiv feminin (ramurele cu flori de salcie).
Conform: Barbulescu, Arhiva, Xxx, 387-