Pitic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Pitic2, -ă, pitici, -ce, substantiv, adjectiv
1. Substantiv masculin si feminin: Individ care apartine unor populatii din Africa centrala, cu statura mult inferioara celei mijlocii, pigmeu; persoana a carei statura este (foarte) mica, datorita unor tulburari endocrine, unor carente alimentare etcetera; p. gener. persoana de statura (foarte) mica. ♦ (În basme) Personaj fantastic, mic de statura, caracterizat prin vioiciune si istetime.
2. Substantiv masculin Figurativ Om lipsit de calitati, de merite, de valoare; pigmeu.
3. S.f. (Astron.; in sintagmele) Pitica alba = stea aflata in stadiul relativ final al evolutiei sale, caracterizata printr-o densitate mare, luminozitate mica si prin scaderea treptata a temperaturii, fiind lipsita de surse de energie interna.
Pitica rosie = stea aflata in stadiul absolut final al evolutiei sale, caracterizata prin temperaturi efectiv coborate si prin luminozitate foarte mica.
4. Adjectiv (Despre oameni si animale) De statura foarte mica, scund, mic. ♦ (Despre plante) Care apartine unei specii scunde, putin inalte; prin extensiune nedezvoltat, pipernicit, chircit. ♢ (Ca determinativ, urmand dupa un nume de planta sau de animal, indica specii sau rase ale acestora) Mere pitice. ♦ (Despre obiecte) De dimensiuni reduse; mic, minuscul. – Conform: limba slava (veche) p i t i k ŭ.
1. Substantiv masculin si feminin: Individ care apartine unor populatii din Africa centrala, cu statura mult inferioara celei mijlocii, pigmeu; persoana a carei statura este (foarte) mica, datorita unor tulburari endocrine, unor carente alimentare etcetera; p. gener. persoana de statura (foarte) mica. ♦ (În basme) Personaj fantastic, mic de statura, caracterizat prin vioiciune si istetime.
2. Substantiv masculin Figurativ Om lipsit de calitati, de merite, de valoare; pigmeu.
3. S.f. (Astron.; in sintagmele) Pitica alba = stea aflata in stadiul relativ final al evolutiei sale, caracterizata printr-o densitate mare, luminozitate mica si prin scaderea treptata a temperaturii, fiind lipsita de surse de energie interna.
Pitica rosie = stea aflata in stadiul absolut final al evolutiei sale, caracterizata prin temperaturi efectiv coborate si prin luminozitate foarte mica.
4. Adjectiv (Despre oameni si animale) De statura foarte mica, scund, mic. ♦ (Despre plante) Care apartine unei specii scunde, putin inalte; prin extensiune nedezvoltat, pipernicit, chircit. ♢ (Ca determinativ, urmand dupa un nume de planta sau de animal, indica specii sau rase ale acestora) Mere pitice. ♦ (Despre obiecte) De dimensiuni reduse; mic, minuscul. – Conform: limba slava (veche) p i t i k ŭ.
2Pitic1, pitice, adjectiv (În sintagma) Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru in patru ani la Delfi, in Grecia antica, in cinstea zeului Apolo. – Din franceza [jeux] Pythiques.
3Pitic antonim: gigant, gigantic, namila, urias
4Pitic substantiv verifica cuvantul: boistean.
5Pitic s., adjectiv
1. substantiv liliputan, (regional) ghemis, (Transilvania) nimuric, (invechit) nan. (Un - de la circ.)
2. adjectiv liliput, liliputan, (invechit) logos. (Om -.)
3. adjectiv mic, scund. (Fasole -.)
1. substantiv liliputan, (regional) ghemis, (Transilvania) nimuric, (invechit) nan. (Un - de la circ.)
2. adjectiv liliput, liliputan, (invechit) logos. (Om -.)
3. adjectiv mic, scund. (Fasole -.)
6Pitic (ist.) adjectiv m., plural pitici; f. singular pitica, plural pitice
7Pitic substantiv masculin, adjectiv m., plural pitici; f. singular pitica, g.-d. art. piticei, plural pitice
8Pitic1 -ca (-ci, -ce) 1) (despre persoane) Care are statura mai mica decat cea obisnuita; de statura mica. 2) (despre unele varietati de animale si plante) Care are o inaltime mai mica decat cea proprie speciei. 3) (despre obiecte) Care are dimensiuni foarte reduse; de proportii mici; minuscul; miniatural. /conform limba slava (veche) pitiku
9Pitic2 -ci m. 1) Persoana de statura neobisnuit de joasa; pigmeu; liliputan. 2) figurat Persoana lipsita de valoare; om de nimic; pigmeu. 3) (in basme) Personaj fantastic de statura foarte mica, vioi si istet. /conform limba slava (veche) pitiku
10Pitic, -a, adjectiv (regional) mic.
11Pitic, -ă adjectiv Referitor la Apolo. ♦ Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru in patru ani la Delfi, in Grecia, in cinstea zeului Apolo. [< franceza pythique].
12Pitic adjectiv plural jocuri -ce = jocuri care aveau loc din patru in patru ani la Delfi, in Grecia, in cinstea zeului Apolo. (< franceza /jeux/ pythiques)
13Pitic (pitica), adjectiv –
1. Foarte mic, minuscul. –
2. (S.m.) Om foarte mic. –
3. Plevusca, pestisori. – Varianta chitic (mai ales cu ultimul sens).
Origine indoielnica, probabil din piti „a ascunde”, etimologic „a face mic, a face invizibil”.
În general, se considera ca ar fi vorba de limba greaca (veche) πίθηϰος „maimuta”, conform limba slava (veche) pitikŭ (Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, Ii, 687), dar aceasta apropiere pare intimplatoare. – Derivat pitica, substantiv feminin (femeie foarte mica; varietate de iris pitic); piticesc, adjectiv (pitic); pitici, verb (a micsora, a inchirci); cicic, substantiv masculin (plevusca), forma asimilata din chitic (Draganu, Dacor., Vi, 131); piticenie, substantiv feminin (stirpitura); piticos, adjectiv (pitic); piticoace, substantiv feminin (pitica).
1. Foarte mic, minuscul. –
2. (S.m.) Om foarte mic. –
3. Plevusca, pestisori. – Varianta chitic (mai ales cu ultimul sens).
Origine indoielnica, probabil din piti „a ascunde”, etimologic „a face mic, a face invizibil”.
În general, se considera ca ar fi vorba de limba greaca (veche) πίθηϰος „maimuta”, conform limba slava (veche) pitikŭ (Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, Ii, 687), dar aceasta apropiere pare intimplatoare. – Derivat pitica, substantiv feminin (femeie foarte mica; varietate de iris pitic); piticesc, adjectiv (pitic); pitici, verb (a micsora, a inchirci); cicic, substantiv masculin (plevusca), forma asimilata din chitic (Draganu, Dacor., Vi, 131); piticenie, substantiv feminin (stirpitura); piticos, adjectiv (pitic); piticoace, substantiv feminin (pitica).