Pizmă

Pizmă, pizme, substantiv feminin (Popular) Ciudă, necaz, nemulțumire; prin extensiune ură, dușmănie; (sens curent) invidie.
Locuțiune prepoziție În pizma (cuiva) = cu intenția de a supăra pe cineva; în necazul, în pofida cuiva.
Expresie (Rar) A se pune în pizmă cu cineva = a ajunge la ceartă cu cineva. – Din slavă Pizma.

DEX – dicționarul explicativ

Pizmă pizme feminin 1) Sentiment de nemulțumire egoistă provocat de situația cuiva în societate sau de calitățile cuiva; invidie; ciudă. 2) Sentiment de animozitate ascunsă (față de cineva); pică; ranchiună. /<slavă pizma

NODEX – noul dicționar explicativ

Pizmă (pizme), substantiv feminin – Invidie, ciudă. – Variantă pismă. Aromână, meglenoromână pizmă. Mgr. πεĩσμα „ciudă” (Munrnu 45), parțial prin intermediul slavă pizma (Vasmer, Greacă, 117), conform sârbă pizma, bulgară pizm. – Derivat pizmaș, substantiv masculin (invidios); pizmătăreț (variantă pizmătar), adjectiv (invidios), conform neogreacă πειρματάρης; pizmătarnic, adjectiv (invidios), cu sufix dublu; pizmos, adjectiv (invidios); pizmui (variantă învechit pizmălui), verb (a invidia); pizmuitor, adjectiv (invidios).
Ruteană pizma trebuie să provină din română (Miklosich, Wander., 18).

DER – dicționarul etimologic

Pizmă, pizme, substantiv feminin (învechit; popular)
1. ciudă, necaz, nemulțumire; dușmănie, ură; invidie, gelozie; răutate, vrajbă.
2. zel, râvnă.

Dicționar de arhaisme și regionalisme