Obidă
Definitie, sens si explicatie
1Obidă, obide, substantiv feminin
1. (Popular) Întristare adanca, durere sufleteasca; mahnire, amaraciune, jale; necaz; ciuda, manie.
2. (Înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insulta, umilire. – Din limba slava (veche) Obida.
1. (Popular) Întristare adanca, durere sufleteasca; mahnire, amaraciune, jale; necaz; ciuda, manie.
2. (Înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insulta, umilire. – Din limba slava (veche) Obida.
2Obidă substantiv verifica cuvantul: afront, amaraciune, asuprire, ciuda, exploatare, furie, gelozie, injurie, insulta, invidie, impilare, intristare, inversunare, jignire, mahnire, manie, napastuire, necaz, ocara, ofensa, opresiune, oprimare, persecutare, persecutie, pica, pizma, pornire, prigoana, prigonire, ranchiuna, rusine, suparare, tristete, umilinta, urgisire.
3Obida substantiv feminin, g.-d. art. obidei; plural obide
4Obidă -e f. 1) Amaraciune provocata de o nedreptate. 2) inv.
Fapta nedreapta, reprobabila; nedreptate. /<sl. obida
Fapta nedreapta, reprobabila; nedreptate. /<sl. obida
5Obida (obide), substantiv feminin –
1. (Înv.) Nedreptate, injurie, jignire, inechitate. –
2. Chin, durere, zbucium.
Sl. obida (Miklosich, Slaw.
Elem., 32; Cihac, Ii, 219; Conev 103). – Derivat obidi (var. rara obida), verb (a jigni, a vexa; a chinui), din limba slava (veche) obideti; obidos, adjectiv (mihnit, necajit), cuvant invechit; obidnic, adjectiv (nenorocit, ticalos), Mold., rar; obijdui (var. obidui), verb (a chinui, a nedreptati), din limba slava (veche) obizdati.
1. (Înv.) Nedreptate, injurie, jignire, inechitate. –
2. Chin, durere, zbucium.
Sl. obida (Miklosich, Slaw.
Elem., 32; Cihac, Ii, 219; Conev 103). – Derivat obidi (var. rara obida), verb (a jigni, a vexa; a chinui), din limba slava (veche) obideti; obidos, adjectiv (mihnit, necajit), cuvant invechit; obidnic, adjectiv (nenorocit, ticalos), Mold., rar; obijdui (var. obidui), verb (a chinui, a nedreptati), din limba slava (veche) obizdati.