Discordie
Definitie, sens si explicatie
1Discordie, discordii, substantiv feminin Neintelegere, dezbinare intre oameni, colectivitati etcetera; disensiune, dezacord; prin extensiune cearta, vrajba; dusmanie. – Din lat., limba italiana Discordia. Conform: franceza d i s c o r d e.
2Discordie antonim: armonie, concordie
3Discordie substantiv feminin dezbinare, neintelegere, dezacord; (prin extensiune) vrajba, cearta. (< lat., limba italiana discordia)
4Discordie substantiv
1. verifica cuvantul: neintelegere.
2. verifica cuvantul: dusmanie.
1. verifica cuvantul: neintelegere.
2. verifica cuvantul: dusmanie.
5Discordie substantiv feminin (silabe -di-e), art. discordia (silabe -di-a), g.-d. art. discordiei; plural discordii, art. discordiile (silabe -di-i-)
6Discordie -i f.
Neintelegere violenta intre persoane; dezbinare. [Art. Discordia; G.-d. Discordiei; Sil. -di-e] /<lat., limba italiana discordia
Neintelegere violenta intre persoane; dezbinare. [Art. Discordia; G.-d. Discordiei; Sil. -di-e] /<lat., limba italiana discordia
7Discordie substantiv feminin Dezbinare, neintelegere, dezacord; (prin extensiune) vrajba, cearta. ♢ Marul discordiei = subiect de cearta. [Pronume -di-e, gen. -iei. / < lat., limba italiana discordia, conform franceza discorde].
8Discordie (discordii), substantiv feminin – Neintelegere; cearta; vrajba.
Limba Latina discordia (secolul Xix). – Derivat discorda, verb, din franceza discorder; discordant, adjectiv , din franceza; discordanta, substantiv feminin, din franceza discordance.
Conform: dezacorda, verb; dezacord, substantiv neutru, din franceza
Limba Latina discordia (secolul Xix). – Derivat discorda, verb, din franceza discorder; discordant, adjectiv , din franceza; discordanta, substantiv feminin, din franceza discordance.
Conform: dezacorda, verb; dezacord, substantiv neutru, din franceza