Definitie Pișca - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PIȘCA, pisc, verb I.
1. Tranzitiv A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicand-o sau strangand-o si producand o senzatie dureroasa; a ciupi. ♦ A apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicandu-le putin si dandu-le drumul, pentru a le face sa vibreze.
2. Tranzitiv A rupe sau a taia cate putin din ceva. ♦ (Familiar) A se alege cu ceva. ♦ (Familiar) A fura cate putin, pe nesimtite; a ciupi, a sterpeli.
3. Tranzitiv (Despre insecte) A intepa, a musca. ♢ Expresie Ca (si) cum (sau cat) te-ar pisca un purice = foarte putin, aproape deloc. ♦ (Despre animale si pasari) A apuca cu dintii, cu ciocul, fara a rani; prin extensiune a manca.
4. Tranzitiv si instranzitiv (Despre vant, frig etcetera) A provoca o senzatie neplacuta, dureroasa, a intepa, a arde. ♦ Tranzitiv (Despre bruma, ger etcetera) A strica, a vatama (partial) frunzele sau fructele plantelor.
5. Tranzitiv (Despre bauturi alcoolice, condimente sau mancaruri condimentate) A provoca o senzatie de arsura, de usturime, de intepatura; a ustura.
6. Tranzitiv (Glumet) A lovi, a atinge usor, a sfichiui pe cineva; prin extensiune a bate. ♦ Figurativ A intepa cu vorba; a tachina, a sfichiui.
7. Reflexiv (Reg.; despre luna si lumina ei) A incepe sa scada, sa descreasca. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: PIȘCA verb verifica cuvantul: descreste, micsora, reduce, scadea.

Varianta definitie 3: PIȘCA verb
1. verifica cuvantul: ciupi.
2. verifica cuvantul: intepa.
3. a ciupi, a intepa. (Mustul - la limba.)
4. a se ciupi. (Pantalonii s-au cam -.) *
5. verifica cuvantul: atinge.

Varianta definitie 4: Pisca verb, indicativ prezent 1 singular pisc, 2 singular pisti, 3 singular si plural pisca; conjunctie: prezent 3 singular si plural piste

Varianta definitie 5: A PIȘCA pisc tranzitiv 1) (fiinte) A apuca cu varful degetelor de piele strangand-o (si provocand durere); a ciupi. 2) (bucati mici, varfuri, margini) A inlatura cate putin prin rupere sau taiere; a ciupi. 3) fam. (despre persoane) A fura in cantitati neinsemnate si pe nesimtite; a ciupi. 4) si figurativ (despre insecte) A face sa aiba o senzatie dureroasa (prin intepare sau muscare); a ciupi; a manca; a musca. ♢ Cat te-ar - un purice putin de tot. Pisca de limba se spune despre condimente sau bauturi alcoolice care produc o senzatie de usturime. 5) figurat A intepa cu vorba; a critica usor; a ciupi. 6) (fiinte) A lovi usor (cu biciul, cu palma); a ciupi. 7) (coardele unor instrumente muzicale) A apuca cu varful degetelor, facand sa vibreze; a ciupi. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 6: A SE PIȘCA ma pisc intranzitiv 1) A face (concomitent) schimb de piscaturi usturatoare (unul cu altul). 2) popular (despre Luna si lumina ei) A incepe sa scada; a se micsora; a descreste. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 7: Pisca (pisc, piscat), verb –
1. A ciupi, a intepa. –
2. A rupe din ceva cite putin. –
3. A minca putin, a ciuguli. –
4. A musca, a rani. –
5. A sterpeli, a fura. – Mr. chiscu, chiscare, megl. pisc(ari).
Origine indoielnica.
Probabil de la o radacina expresiva pičc- (Puscariu 1304; REW 6535; conform Corominas, III, 724), limba latina *piccicare (Candrea, Rom., XXXI, 314; Philippide, II, 651; Pascu, I, 63; Tiktin), conform limba albaneza pitškoń, limba italiana pizzicare, sp. pellizcar.
E posibil sa fi intervenit o apropiere cu pisc „cioc”, dar acest cuvint nu ajunge pentru a explica verb – Derivat piscura, verb (Banat, a pisca); piscanfloare, substantiv masculin (grangur, Oriolus galbula), literal „ciupeste florile”; piscat, adjectiv (cherchelit); piscator, adjectiv (intepator; furacios); piscatura, substantiv feminin (ciupitura, intepatura; muscatura; urma lasata acolo unde lipseste o parte dintr-un obiect).
Pit, substantiv masculin (pitulice), pare sa apartina aceleiasi familii; der. pitiga, verb (Trans., a pisca); pitigaia, verb (a vorbi cu voce subtire, ascutit), probabil prin forma care se da buzelor; pitingau, substantiv masculin (insecta, Calopterys splendens; filfizon, lichea, secatura); pitigoi (var. chitigoi, Trans., pitigus, Banat pitiganie), substantiv masculin (tiglau, Parus; Arg., lacat); pitigoaica (var. chitigoaica), substantiv feminin (femela pitigoiului); pitarau (var.
Trans. pizarau), substantiv masculin (Oltenia, Trans., colindator; colac pentru colindatori; bat de colindator).
Leagtura lui pitigoi cu pičc- este evidenta si se explica bine prin sunetul cintecului sau (pitigaiat) sau mai probabil plecind de la sensul de „cioc”, cu sufix augmentativ -oi, conform cors. pizzigone, sard. pizzugrossu (Bogrea, Dacor., IV, 842).
Relatia cu piciu „mic” (Tiktin) sau cu ideea de a ciuguli (Scriban) pare indoielnica.
E neindoielnic inrudit cu pisc „cioc”, conform pitigaie, substantiv feminin (fluier) fata de piscoaie, pitigoi fata de piscoi.
Pita, substantiv feminin (Banat, carne), cuvint rar, identificat cu un limba latina *pettia (Puscariu 1326; REW 6450; Philippide, II, 651; Zauner, Rom.
Forsch., XIV, 354; Wagner, 112), este probabil acelasi cuvint ca pit si pare sa insemne „bucatica de carne”.
De aici pitur(i)ca, substantiv masculin (stirpitura, porecla care se da de obicei in Muntenia, copiilor si flacaiandrilor), conform limba neogreaca: πιτσουρίϰος.
În sfirsit, pantarus (var. pantarus, pancearus, parantus), substantiv masculin (pasare, Troglodytes parvulus) apartine familiei expresive a lui pitigoi, pitarau si apare neindoielnic in loc de *pi(n)tarus (dupa Tiktin, din limba sarba: caric „pitulice”); conform pantura (var. panchita), substantiv feminin (prostituata), pe care Cihac, II, 242 o punea in legatura fara a fi necesar cu ceh. pančava.