Definitie Plafon - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Plafon, plafoane, substantiv neutru
1. Suprafata interioara a planseului superior al unei incaperi; tavan, bagdadie.
2. Cifra-limita, limita valorica (maxima) in cadrul unor operatii financiare, care nu poate fi depasita. ♢ Plafon de casa = limita pana la care se pot pastra in permanenta intr-o casierie sume pentru efectuarea unor plati curente.
3. Nivel maxim al unei marimi (viteza, turatii etcetera) pe care il poate atinge un sistem tehnic.
4. Înaltime la care se gaseste, la un moment dat, suprafata inferioara norilor fata de sol.
5. Altitudine maxima la care se poate urca o aeronava. – Din franceza Plafond.

Varianta definitie 2: Plafon substantiv verifica cuvantul: tavan.

Varianta definitie 3: Plafon substantiv neutru, plural plafoane

Varianta definitie 4: Plafon -oane n. 1) Suprafata orizontala care formeaza partea superioara a unei incaperi; tavan; pod. 2) Limita superioara care nu poate fi depasita. 3) Înaltime la care se gaseste suprafata inferioara a stratului de nori. /<fr. plafond, limba germana Plafond

Varianta definitie 5: Plafon substantiv neutru
1. Tavan.
2. Cifra-limita peste care nu se poate trece, care nu poate fi depasita (in operatii financiare, de planificare etcetera).
3. Nivel de altitudine. ♦ Înaltime maxima pe care o poate atinge un avion. ♦ Înaltime la care se gaseste un strat de nori (partea inferioara). [Plural -oane, -onuri, varianta plafond substantiv neutru / < franceza plafond].

Varianta definitie 6: Plafon substantiv neutru
1. tavan.
2. cifra-limita, care nu poate fi depasita (in operatii financiare, de planificare etcetera).
3. nivel de altitudine. ♢ inaltime maxima pe care o poate atinge un avion. ♢ altitudine (partea inferioara) la care se gaseste un strat de nori. (< franceza plafond)