Plancton
Definitie, sens si explicatie
1Plancton, planctonuri, substantiv neutru Totalitatea organismelor vegetale si animale, in general microscopice, care traiesc in apa pana la o adancime de 200 m si care constituie hrana pestilor si a altor animale acvatice. ♢ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide si lichide care se gasesc in suspensie in atmosfera. – Din franceza Plancton.
2Plancton substantiv neutru (silabe planc-), plural planctoane
3Plancton -oane n. 1) biol.
Totalitate a organismelor vii (vegetale si animale), care traiesc in apele dulci sau marine plutind pasiv sau aflandu-se in stare de suspensie (constituind hrana unor pesti si animale acvatice). 2): - atmosferic totalitate a particulelor mici (solide si lichide), care plutesc in atmosfera. /<fr. plancton, limba germana Plancton
Totalitate a organismelor vii (vegetale si animale), care traiesc in apele dulci sau marine plutind pasiv sau aflandu-se in stare de suspensie (constituind hrana unor pesti si animale acvatice). 2): - atmosferic totalitate a particulelor mici (solide si lichide), care plutesc in atmosfera. /<fr. plancton, limba germana Plancton
4Plancton substantiv neutru Totalitatea fiintelor vii (plante si animale) care plutesc libere in mari si lacuri. ♦ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide si lichide care se gasesc in suspensie in atmosfera. [Plural -nuri. / < franceza plancton, limba germana Plankton, conform limba greaca (veche) plankton – ratacitor].
5Plancton substantiv neutru totalitatea (micro)organismelor care plutesc libere in patura superficiala a apelor. o - atmosferic = amsamblul particulelor solide si lichide in suspensie in atmosfera. (< franceza plancton)