Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Beton

1 * Cuvantul cu diacritice: betón
Cuvantul fara diacritice: beton

Definitie: BETON substantiv neutru 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etcetera) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. ♢ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. (În sintagma) Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. – Din franceza beton.

2 * Cuvantul cu diacritice: betón
Cuvantul fara diacritice: beton

Definitie: beton substantiv neutru, (sorturi) plural betonuri

3 * Cuvantul cu diacritice: betón betoáne
Cuvantul fara diacritice: beton

Definitie: BETON betoane n. Material de construcție obținut dintr-un amestec de pietriș, nisip, ciment și apă care, întărindu-se, devine rezistent. ♢ - armat amestec de astfel de material turnat peste o armătură. franceza beton

4 * Cuvantul cu diacritice: betón
Cuvantul fara diacritice: beton

Definitie: BETON substantiv neutru amestec de pietriș, nisip, cu un liant și apă, care, prin întărire, se transformă într-o masă rezistentă. (< franceza beton)

5 * Cuvantul cu diacritice: betón
Cuvantul fara diacritice: beton

Definitie: BETON substantiv neutru Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau alt liant) și apă, care se transformă într-o masă rezistentă prin întărire și este folosit ca material de construcție. [Plural -onuri, -oane. / < franceza beton].

6 * Cuvantul cu diacritice: !betón
Cuvantul fara diacritice: beton

Definitie: beton substantiv neutru, (sorturi) plural betoane

7 * Cuvantul cu diacritice: beton
Cuvantul fara diacritice: beton

Definitie: beton, adjectiv invar. 1. solid, indestructibil. 2. (în fotbal – d. apărare) impenetrabil, de nedepășit. 3. formidabil, excelent. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)