Planor
Definitie, sens si explicatie
1Planor, planoare, substantiv neutru
1. Aparat de zbor fara motor, la care deplasarea se realizeaza datorita unor factori meteorologici (curenti de aer) sau de relief (zbor de panta).
2. Osatura generala a unei aeronave, cuprinzand in special organele asupra carora se exercita fortele aerodinamice. – Din franceza Planeur.
1. Aparat de zbor fara motor, la care deplasarea se realizeaza datorita unor factori meteorologici (curenti de aer) sau de relief (zbor de panta).
2. Osatura generala a unei aeronave, cuprinzand in special organele asupra carora se exercita fortele aerodinamice. – Din franceza Planeur.
2Planor substantiv neutru, plural planoare
3Planor -oare n.
Aeronava usoara fara motor, propulsata prin planare. /<fr. planeur
Aeronava usoara fara motor, propulsata prin planare. /<fr. planeur
4Planor substantiv neutru
1. Aparat de zbor fara motor, care se mentine in aer prin folosirea curentilor ascendenti provocati de relief sau de temperatura solului.
2. Parte a unei aeronave cuprinzand mai ales organele asupra carora se exercita fortele aerodinamice. [Conform: franceza planeur].
1. Aparat de zbor fara motor, care se mentine in aer prin folosirea curentilor ascendenti provocati de relief sau de temperatura solului.
2. Parte a unei aeronave cuprinzand mai ales organele asupra carora se exercita fortele aerodinamice. [Conform: franceza planeur].
5Planor substantiv neutru
1. aparat de zbor fara motor.
2. parte a unei aeronave cuprinzand mai ales organele asupra carora se exercita fortele aerodinamice. (< franceza planeur)
1. aparat de zbor fara motor.
2. parte a unei aeronave cuprinzand mai ales organele asupra carora se exercita fortele aerodinamice. (< franceza planeur)