Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Minor -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: minór -ă
Cuvantul fara diacritice: minor

Definitie: MINOR, -Ă adjectiv 1. (despre tineri; și substantiv masculin f.) neajuns încă la majorat. 2. lipsit de importanță; secundar; (p.ext.) șters, slab. 3. (muz.) mod - sau gamă -ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele II-III și VI-VII). 4. (log.) termen - = subiectul concluziei unui silogism; premisă -ă = premisa care conține termenul minor. (< franceza mineur, limba latina minor)

2 * Cuvantul cu diacritice: minór -ă
Cuvantul fara diacritice: minor

Definitie: MINOR, -Ă, minori, -e. adjectiv 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta la care își poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importanță, neînsemnat, secundar; prin extensiune șters, slab. 3. (Muz.; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică. Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.; în sintagmele) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism. Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al silogismului. – Din franceza mineur, limba latina minor.

3 * Cuvantul cu diacritice: minor
Cuvantul fara diacritice: minor

Definitie: Minor antonim: major

4 * Cuvantul cu diacritice: minór
Cuvantul fara diacritice: minor

Definitie: MINOR adjectiv 1. nevârstnic, (învechit) minorean. (Persoană -.) 2. verifica cuvantul: secundar. 3. mic, redus, secundar. (De importanță -.)

5 * Cuvantul cu diacritice: minór
Cuvantul fara diacritice: minor

Definitie: minor adjectiv m., substantiv masculin, plural minori; f. singular minoră, plural minore

6 * Cuvantul cu diacritice: minór -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: minor

Definitie: MINOR -ă (-i, -e) 1) și substantival (despre persoane) Care nu a ajuns la majorat; neajuns la vârsta majoratului. Copil -. 2) Care este de importanță sau de interes neînsemnat. franceza mineur, limba latina minor

7 * Cuvantul cu diacritice: minór -ă
Cuvantul fara diacritice: minor

Definitie: MINOR, -Ă adjectiv 1. (Despre persoane; adesea s.) Neajuns încă la majorat. 2. Secundar, puțin important; mai mic; (prin extensiune) șters, slab. 3. (Muzica) Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.) Termen minor = subiectul concluziei unui silogism; premisă minoră = premisa care conține termenul minor. [< limba latina minor, conform franceza mineur].