Pleavă
Definitie, sens si explicatie
1Pleavă substantiv feminin I.
1. Ramasite de spice sau de pastai rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor. ♦ Figurativ Ceea ce este lipsit de valoare, de importanta; lucru de nimic.
2. Figurativ Om de nimic; lepadatura, drojdia societatii. Ii. (Iht.) Plevusca. – Din limba slava (veche) Plĕva.
1. Ramasite de spice sau de pastai rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor. ♦ Figurativ Ceea ce este lipsit de valoare, de importanta; lucru de nimic.
2. Figurativ Om de nimic; lepadatura, drojdia societatii. Ii. (Iht.) Plevusca. – Din limba slava (veche) Plĕva.
2Pleavă substantiv (popular) vanturatura, (regional) ciuruiala, codina, tarnomata, zoana, (prin vestul Transilvania) tarn. (- de la treieratul cerealelor.)
3Pleavă substantiv verifica cuvantul: fufa, lepadatura, nagara, neghina, plevusca, zazanie.
4Pleava substantiv feminin, g.-d. art. plevei
5Pleavă f. 1) Ramasite constand din farame de spice, paie sau pastai, provenite din treieratul cerealelor sau leguminoaselor (folosite in special ca furaj). 2) fig. (cu sens colectiv) Totalitate a elementelor degradate ale unei societati; putregai; drojdie. /<sl. plĕva
6Pleava substantiv feminin –
1. Ramasite de spice sau de pastai, tarite. –
2. Drojdie, sediment. – Megl. pleava.
Sl. (bg.) plĕva „paie” (Miklosich, Slaw.
Elem., 36; Cihac, Ii, 263; Conev 72), conform mag. polyva, limba sarba: pleva, si plivi. – Derivat plevaita (var. plevita), substantiv feminin (Planta, Xeranthemum annuum); plevnita, substantiv feminin (magazie de pleava), din limba slava (veche) plĕvĭnica; plevos, adjectiv (taritos); plevusca, substantiv feminin (peste, Leucaspius delineatus; alevin; pesti mici; gloata, plebe); plevita, substantiv feminin (plevusca), in Muntenia, prin schimb de sufix al cuvintului anterior (dupa Scriban, din limba sarba: pijavica „lipitoare”); plimnicer(iu), substantiv neutru (Trans., sopron), probabil in loc de *plevnicer, conform plesnicar.
1. Ramasite de spice sau de pastai, tarite. –
2. Drojdie, sediment. – Megl. pleava.
Sl. (bg.) plĕva „paie” (Miklosich, Slaw.
Elem., 36; Cihac, Ii, 263; Conev 72), conform mag. polyva, limba sarba: pleva, si plivi. – Derivat plevaita (var. plevita), substantiv feminin (Planta, Xeranthemum annuum); plevnita, substantiv feminin (magazie de pleava), din limba slava (veche) plĕvĭnica; plevos, adjectiv (taritos); plevusca, substantiv feminin (peste, Leucaspius delineatus; alevin; pesti mici; gloata, plebe); plevita, substantiv feminin (plevusca), in Muntenia, prin schimb de sufix al cuvintului anterior (dupa Scriban, din limba sarba: pijavica „lipitoare”); plimnicer(iu), substantiv neutru (Trans., sopron), probabil in loc de *plevnicer, conform plesnicar.