Pleașcă
Definitie, sens si explicatie
1Plească substantiv feminin
1. Castig neasteptat (de obicei nemeritat) obtinut fara munca; chilipir. ♢ Locutiune adverb De (sau pe) pleasca = de pomana, fara bani.
2. (Înv.) Prada (de razboi), jaf, captura; rechizitie. – Din bulgara, scr. Pljačka.
1. Castig neasteptat (de obicei nemeritat) obtinut fara munca; chilipir. ♢ Locutiune adverb De (sau pe) pleasca = de pomana, fara bani.
2. (Înv.) Prada (de razboi), jaf, captura; rechizitie. – Din bulgara, scr. Pljačka.
2Plească substantiv verifica cuvantul: captura, chilipir, prada.
3Pleasca (prada, chilipir) substantiv feminin
4Plească f. 1) Castig nemeritat obtinut fara munca; chilipir. ♢ De (sau pe) - fara plata; de pomana. 2) inv.
Prada de razboi; captura; trofeu. /<bulg., limba sarba: pljatka
Prada de razboi; captura; trofeu. /<bulg., limba sarba: pljatka
5Pleasca2 substantiv feminin (regional) bucata de lemn sau de fier cu care se umple scobitura unei barne strambe, cu care se intareste o grinda slaba sau se prelungeste o barna scurta.
6Pleasca3 substantiv feminin singular (regional) om chel.
7Pleasca (plesti), substantiv feminin –
1. Prada. –
2. Chilipir. – Mr. pleasca, pleacica.
Dublet al lui plasca; pentru semantism ct. limba italiana sacco „sac” si „jaf”.
Mai putin probabil din limba sarba:, cr. pljačka (Cihac, Ii, 262; Skok, Reb, Ii, 31-42), limba turca: plaçka (Lokotsch 1665), limba neogreaca: πλαϰώνω „a oprima” (Vasmer, Gr., 119). – Derivat plescan (var. plescar), substantiv masculin (oportunist; persoana care umbla dupa chilipiruri); plescui, verb (a jefui; a umbla dupa chilipiruri); plescuitor, adjectiv (invechit, jefuitor).
1. Prada. –
2. Chilipir. – Mr. pleasca, pleacica.
Dublet al lui plasca; pentru semantism ct. limba italiana sacco „sac” si „jaf”.
Mai putin probabil din limba sarba:, cr. pljačka (Cihac, Ii, 262; Skok, Reb, Ii, 31-42), limba turca: plaçka (Lokotsch 1665), limba neogreaca: πλαϰώνω „a oprima” (Vasmer, Gr., 119). – Derivat plescan (var. plescar), substantiv masculin (oportunist; persoana care umbla dupa chilipiruri); plescui, verb (a jefui; a umbla dupa chilipiruri); plescuitor, adjectiv (invechit, jefuitor).