Definitie Pleca - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Pleca, plec, verb I. I.
1. Reflexiv si tranz.
A (se) inclina (intr-o parte sau in jos), a (se) indoi, a (se) incovoia, a (se) cobori, a (se) apleca. ♢ Expresie (Tranzitiv) A-si pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili.
A (nu) avea unde sa(-si) plece capul (ori trupul, oasele) = a (nu) se (putea) odihni, a (nu) avea unde sa se odihneasca.
A(-si) pleca inima = A) a da ascultare pasului, suferintelor cuiva; B) a arata smerenie, evlavie fata de cineva; C) a (se) dedica, a (se) inchina.
A(-si) pleca urechea = A) a asculta cu atentie, a lua in considerare; B) a da crezare vorbelor de nimic, barfelilor. ♦ Reflexiv A se inclina in fata cuiva in semn de respect, de admiratie, de devotament, de supunere; a se inchina. ♦ A (se) culca la pamant, a (se) rasturna.
2. Reflexiv (Despre astri) A cobori (spre apus), a apune. ♢ Expresie A se pleca spre apus = (despre persoane si despre forta, gloria, prestigiul lor) a fi in declin. II. Tranzitiv A supune unei influente, unei puteri; a subjuga. ♦ Reflexiv A ceda in fata unei forte, a se supune. ♦ Reflexiv (Popular) A se indupleca; a se milostivi. Iii. Intranzitiv
1. A se pune in miscare pentru a se indeparta (de un loc), a parasi pe cineva sau ceva spre a se duce in alta parte; a porni. ♦ Prin specializare: A porni intr-o cursa sportiva.
2. A avea inceputul, punctul de pornire; a lua ca ipoteza.
Pleaca de la ideea ca trebuie sa reuseasca. – Limba Latina Plicare.

Varianta definitie 2: A pleca antonim: a sosi, a veni

Varianta definitie 3: Pleca verb verifica cuvantul: accepta, admite, aproba, consimti, convinge, cuceri, decide, declina, determina, face, hotari, incuviinta, indupleca, ingadui, invoi, lasa, ocupa, permite, primi, subjuga, supune.

Varianta definitie 4: Pleca verb I.
1. verifica cuvantul: apleca.
2. verifica cuvantul: povarni.
3. verifica cuvantul: prosterna.
4. verifica cuvantul: smeri.
5. verifica cuvantul: apune.
6. verifica cuvantul: preda.
7. verifica cuvantul: ceda.
8. verifica cuvantul: subjuga. II.
1. verifica cuvantul: porni.
2. a se duce, a merge, a porni, (popular) a (se) misca, (invechit si reg.) a pasa. (Unde - acum seara?)
3. verifica cuvantul: apuca.
4. a se cara, a se duce, a se misca. (Sa - imediat de aici!)
5. a se retrage. (Va rog sa-mi permiteti sa -.)

Varianta definitie 5: Pleca verb, indicativ prezent 1 singular plec, 3 singular si plural pleaca

Varianta definitie 6: A pleca1 plec intranzitiv 1) A se deplasa parasind locul initial; a se duce; a merge. 2) A-si lua inceputul (de la ceva); a incepe; a porni. - de la o premisa. /<lat. plicare

Varianta definitie 7: A pleca2 plec tranzitiv A face sa se plece. ♢ A-si - ochii in (la) pamant a lasa ochii in jos. /<lat. plicare

Varianta definitie 8: A se pleca ma plec intranzitiv 1) A-si schimba pozitia normala, apropiindu-se de pamant; a se inclina. - inainte. 2) (despre astri) A se lasa spre orizont; a asfinti; a apune. 3) A manifesta o atitudine de recunoastere a superioritatii sau a puterii cuiva; a se inclina; a se smeri. /<lat. plicare

Varianta definitie 9: Pleca (plec, at), verb –
1. A se indoi, a se incovoia. –
2. A indupleca, a sili. –
3. (Rar) A trimite, a transporta, a duce. –
4. A porni, a iesi, a se duce. –
5. (Refl.) A se inclina. –
6. (Refl.) A ceda, a se supune. – Mr. plec, plecare; megl. plec, plicari.
Limba Latina plicāre (Diez, I, 319; Cipariu, Gram., 30; Densusianu, Hlr., 194; Puscariu 1334; Candrea-Dens., 1402; REW 6601; Verifica cuvantul: Buescu, Boletim mensal da Soc. de lingua port., III (1952), 107-8), conform limba italiana piegare „a indoi”, prov. plegar, franceza plier „a indoi”, sp. llegar, port. chegar.
În general se considera ca semantismul se explica printr-o expresie de tipul plier la tente sau plier bagage (Puscariu 134; Wagner 123; Scriban; dupa Tiktin plecare ar insemna „a se apleca pina la ceva”; dupa Corominas, III, 161, trebuie sa se porneasca de la applicare „a se indrepta spre”, care ar explica atit rom. cit si sp.).
Mai probabil se porneste de la ideea de „a intoarce”; plicare inseamna a se invirti un obiect, pina cind extremitatile lui se unesc.
La fel s-ar fi zis despre o persoana care se intoarce la punctul de plecare, ca in limba italiana piegare „a se da inapoi”, franceza se replier, bearn. s’aplega (REW 548), cat. (a)plegar „a lasa lucrul” sau mai curind „a se intoarce de la lucru”.
Pleca, prin urmare, ar fi insemnat mai intii „a se intoarce, a veni inapoi”; unde pleci? „unde te intorci” ar fi fost interpretat firesc „unde mergi?” ca se duce „se poarta” = merge; merge „coboara” = merge.
Explicatiile semantice ale lui Puscariu, Dacor., VIII, 143, nu par izbutite.
Se cuvine sa adaugam ca Buescu, R. Études rom., II, 102-13, reduce rom. (a)pleca „a alapta” la limba latina *(ap)placāre „a linisti”.
Aceasta ipoteza prezinta dificultati fonetice (*applaco nu putea da aplec si, oricum, autorul trebuie sa admita o incrucisare cu apleca pentru a justifica rezultatul rom.) si nu pare mai naturala decit explicatia traditionala, din punct de vedere semantic: conform si supune „a pune dedesubt” si „a alapta”.
Derivat plecaciune, substantiv feminin (invechit, inclinatie, aplecare; reverenta, salut; supunere, obedienta, umilinta); plecat, adjectiv (dus, absent; incovoiat; inclinat; ascultator, supus; amator, dispus); plecatoare (megl. plicatoare), substantiv feminin (oaie cu lapte), conform aplecatoare; plecator, adjectiv (dispus, inclinat); plecate, substantiv feminin plural (invechit, inclinatie, pornire; greata).
Conform: apleca. – Din rom. provin rut. plekati „a alapta”, rut. plekotora „oaie mulgatoare”, mag. pleketor „oaie fara miel” (Candrea-Dens., 1403).