Plecare
Definitie, sens si explicatie
1Plecare, plecari, substantiv feminin Actiunea de a (se) pleca; inclinare; pornire, deplasare. ♢ Punct de plecare = inceputul unei actiuni. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Gata de plecare = pe punctul de a porni.
La plecare = in momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul in care se da pornirea intr-o cursa; start. ♦ (Înv.) Înclinatie, atractie, predispozitie. – Verifica cuvantul: Pleca.
La plecare = in momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul in care se da pornirea intr-o cursa; start. ♦ (Înv.) Înclinatie, atractie, predispozitie. – Verifica cuvantul: Pleca.
2Plecare antonim: intoarcere, sosire, venire
3Plecare substantiv I.
1. verifica cuvantul: aplecare.
2. verifica cuvantul: prosternare.
3. verifica cuvantul: smerenie. Ii.
1. verifica cuvantul: pornire.
2. duca, pornire. (E gata de -.)
3. ducere, mergere, mers, pornire. (Dupa - lui de acolo.)
4. verifica cuvantul: start.
1. verifica cuvantul: aplecare.
2. verifica cuvantul: prosternare.
3. verifica cuvantul: smerenie. Ii.
1. verifica cuvantul: pornire.
2. duca, pornire. (E gata de -.)
3. ducere, mergere, mers, pornire. (Dupa - lui de acolo.)
4. verifica cuvantul: start.
4Plecare substantiv verifica cuvantul: afectiune, aplecare, aplicatie, aptitudine, atasament, atractie, chemare, compliment, dar, declinare, declinatie, flexiune nominala, har, inchinaciune, inclinare, inclinatie, inzestrare, matanie, plecaciune, ploconeala, pornire, predilectie, predispozitie, preferinta, reverenta, simpatie, talent, temenea, vocatie.
5Plecare substantiv feminin, g.-d. art. plecarii; plural plecari
6Plecare -ari f. 1) verifica cuvantul: A pleca si A se pleca. 2): Punct de - (sau de pornire) a) loc de unde trebuie sa plece cineva undeva; b) inceput. 3) Moment, marcat printr-un semnal, in care incepe o proba sportiva. [G.-d. Plecarii] /v. a (se) pleca